SONET CXIII

Plânge o vioară, Cerul se deschide

Clipele uitate împletesc lumină

Îngerul coboară, stelele suspină

În acorduri tandre, calde și timide.

Ritmul definește curgerea divină

Iar tăcerea, parcă, singură divide

Armonia-n gânduri, note sferoide

Fredonând albastru-n cânt de violină.

Timpul n-are margini în secunda mută

Răsăritul naște orizonturi clare

Fără de apusuri, viața…

Sonet CXII 

Când roua ascunde o lacrimă mută,

Căzută pe floarea ce-așteaptă să moară,

Secunda invocă petale de seară,

Tăcerea din neguri cu doliu sărută.

Imagine stinsă, nimicul separă

Atingerea caldă din clipa trecută

De locul ce doare, durerea n-ajută,

Pe roza uscată nici fluturi nu zboară.

Lumina se scaldă-n trăiri efemere,

Cu versuri prea scurte, cu rima-n regrete,

Iar…

Sonet  CXI 

Când frica însoțește mulțimile flămânde

Iar groaza că un mâine va fi mai rău ca azi

Întunecă gândirea și nu mai poți să scazi

Curajul de-a fi tare din multele osânde.

Când foamea te ucide și-n umbra ei decazi

Durerea e cuprinsă de răni prea sângerânde

Iar vorbele îngheață, tăcerea le ascunde

Te lași călcat de alții, greu te ridici când cazi.

Voi, suflete curate, nu vă lăsați…

Sonet CVII 

Pe rafturi fragile stă timpul, în cupe de-argint, ordonate

Cu viețile stinse în noapte. E grea rătăcirea prin ele.

Candela aprinde lumina, se-nalță încet către stele,

În gânduri, cu izul tăcerii, cel vechi își ia locul în spate.

Ecoul ascuns în cuvinte răsună în clipe rebele

Și tot ce a fost se întoarce în porții mărunte, curate,          

Cu vocea căruntă, pustie, pierdută sub vântul ce bate

Uitarea de…