noi pământenii suntem o rasă tânără 

copiii universului 

bunicii noștri dumnezei pierduți în negura timpului și-a spațiului au venit aici să colonizeze neantul 

sunt multe lucruri pe care oamenii ar trebui să le uite 

și multe pe care trebuie să le învețe 

dar deocamdată suntem prea aroganți să conștientizăm că suntem doar viermele care va evolua cândva

1.Anestezia cărnii

cand esti 90% spirit si 10% spirt(oase) 

începi să simți prin oase 

eternitatea plăcerii fără angoase 

sau divinități băgăcioase 

carnea moartă miroase 

spiritul se descoase 

de ale sângelui vase 

ești liber să dai pase printre crevase

un animal înspăimântat aleargă prin hățișuri 

inima lui bate sacadat 

precum inima ta când o ia razna în pieptul meu

cu toată viața ce ți-a rămas mă acoperi 

când norii de ploaie se adună în haite 

și îmi inundă gândurile

în noaptea asta ne-am cuibărit unul…

în epoca pixului și a hârtiei 

când facebook nu se inventase iar telefoanele erau fixe 

poeții publicau cărți 

care (da, ați ghicit) erau de hârtie 

și mirosea a litere proaspete pe strada Tipografiei și a pâine de la brutăria din colț 

și mai lătra un câine prin curtea bisericii de pe strada Dumnezeu 

cum adică nu există strada Dumnezeu?

pe străzile urbei 

nimeni și nimicul se plimbă de mână 

în cartierele mărginașe latră la lună pustiul 

cel mai bun prieten al omului moartea șade pe scaun în camera mea 

cu glas de corb îmi recită poeziile lui Poe la ore târzii 

„nevermoriada” se încheie cu tuse seacă și bomboane de mentă 

grinda trosnește sub pașii celor ce umblă desculți prin viață 

concertul…