de-ar fi să merg o mie de ani prin deșert

și tot voi da peste urmele tale

cu șerpi de nisip mă voi lupta

cu păsări de noapte voi împărți pâinea răscoaptă

sub cactuși voi zăbovi să-mi adun puterile

cât să duc în spate continentul nostru

îmi va fi drag și teamă

să nu flămânzim amândoi în aceeași fântână

dar iată

paznicii mei de suflet sunt departe

văd dragostea ca o piesă de șah rostogolită în iarbă

la vremea…

trage perdeaua soarelui

mi-e frig

niște oameni de zăpadă

trec chiuind prin sufletul meu

să ne plimbăm prin troienele noastre

ani de-a rândul a nins

așa încât

dintr-o cetină bogată

ne-am mutat într-o peșteră

dar vai

drumul printre flori de gheață

e un amurg

încălțat cu ciubote de iarnă

se zvonește că luna are oaspeți

să fi aterizat vreo ceată de stele vorbitoare?

parcă ar fi niște licurici albaștri

pe scaune goale

a avut grijă să tragă perdeaua chiar sub ochii noștri

restul e imaginație



îți amintești

într-o vară am rostogolit-o pe mare atunci am văzut prima dată 

pescăruși înecați cu raze de lună

era superb tabloul dar valuri geloase au…

a trecut ceva timp de când n-am mai vorbit despre nimicuri

cum va fi vremea pe bosfor

dacă ai cosit de-a lungul drumului expres

pelinul de mai

de ce nu toți pescarii au noroc la copcă

dacă știu să schiez pe o pojghiță de sare

să convoc furnicile deasupra zăpezilor

ori dacă am așezat gândurile prietenilor în ordine alfabetică

despre raliuri nicio șansă

când am atins acest subiect un pescăruș spinteca marea cu strigătul de…

ți-e casa de astăzi un munte de sare

vezi să nu fie-ntuneric mereu

dar nici lumina 

adânc orbitoare

să treacă săgeată prin gândul ateu



deschide fereastra

iar brațele tale

plimba-vor întregi colonii de ninsori

ascultă cum plânge tăcerea în vale

când nopțile toate

sunt parcă uitate-ntr-un sobor 

de viori



de cetina-ți cade cu boabe de gheață

pe-un cer de…

zăpada scârțâia sub șoaptele mele sigur înțelegeai că putem construi un iglu

în care să ne încuiem timpul să-i fixăm roțile pe pereți și să-l adormim

cu un cântec de dragoste

tu-mi spuneai să-mi fac haină de lup măcar un buzunar pentru țurțuri 

eu hrăneam pescărușii cu amintiri de mai

lângă noi înghețaseră valurile în rochii diafane

am fi putut să le coasem dorințe pe umeri să se trezească în țările calde

ori…

Au început poeții să se joace

Cu flăcări de hârtie. Parc-ar vrea,

Să-nvețe nemurirea cum se face 

O casă de cuvinte pe o stea. 



Se scutură peste văzduh tăcere,

Dar tu primește-i, Doamne, cu alai, 

Dă-le cerneală dintr-un strop de miere

Și masa lor în colțul Tău de Rai.



(Marilor valori literare care ne-au părăsit în acest început de an: Emil Brumaru, Petre…

și se alege diamantul dintre pietre și tunete vor veni de peste tot

punctele cardinale se vor ascunde într-un cadran otrăvit

iar noaptea va fi un ceasornicar orb

care va mânui arcul cu precizia unei flori de cerneală pe paleta răsăritului

să-i facem loc și să-i dăm pace

în crezul lui am închis tolbe de lumină

și femeia care nu mai contenea a duce dorul fântânilor

în calea mieilor

dincolo de țurțurii îngropați în oglinzi

lângă o…

Și vino, iubire, din noapte spre zori,

Să-mi țeși doi luceferi pe-o haină de flori.

La piept să-mi pui munții. Pe ei o să-mi duc,

Și lebăda oarbă și glasul de cuc.

Să nu uiți, iubire, să-mi coși buzunare,

Prin ele să treacă vreo două izvoare;

Cu dor să ne-adape, iar altul să cheme

O turmă să pască pe-un rai de poeme.

De-o fi să mă pierd într-o pace străină,

Tu vino, iubire, și ia-mă de mână,

Și spune-mi…