O linişte netulburată

îl învăluia

într-o plasă imensă

încercând

să-şi dea seama

de cuvintele

ce veneau pe buze

şi de lacrimile

ce se prelingeau pe faţă

fără întrerupere

cu un aer bolnăvicios

în spatele ferestrelor

să pătrundă cu privirea…

aveai o gaură în fusta

dăruită de bunica

înainte să moară

şi

nu o iubeai

neaparat

pentru acest fapt

ci

pentru că cineva

desenase pe ea

un soare imaginar

chiar în dreptul găurii

ai mai fi dormit

nici câinii nu se trezesc

atât de devreme

dar porumbul

nu ştie asta

te aşteaptă

şi pleci

atârnată de…

Pe scara ce-nchide simţiri la subsol,

în doi, sfâşiaţi de-a târziului gheară,

depănăm visători al căderii ocol,

ne-adăpăm dintr-o clipă pedepsită să moară.



Mai asculţi acel cântec în surdină răsfrânt!?

Cum se poate să cazi în eternă paloare?

Mai simţi pulsul zării însângerat de adânc,

cu umede stări în smalţ de uitare?...



Mai ştii câte urme lăsat-ai stingher,

pe trupul meu fin, pe-o linişte-a mea?

În clipa durerii cu…

Nu-mi visează picioarele

Să le potrivesc de sus.

Numai pagâne cercuri desfac muguri.



Soldaţi pentru drumuri,

Oase neîngrijite,

Deosebind fiecare

Călătorii ostenite.



Nu-mi visează picioarele

Iar aripi nu-mi cresc.…

DOAMNE, CUM ÎI MAI SUPORŢI?

Ne-au scos ţara la vânzare,

Doamne, cum îi mai suporţi?!

Limbă, port şi nici neam n-are,

Acest cuib de patrihoţi…

Mă gândesc la anii-n care,

Pentru ţară luptam toţi,

Ne-au scos ţara la vânzare,

Doamne, cum îi mai suporţi?!

Cine-ajunge sus e mare,

Cei de jos suntem roboţi,

N-am putere şi mă doare,

C-acest cuib de…

după fiinţele ghemuite prin livezi alergam cu lasoul

îmi plăcea teribil să le duc

în căsuţa de lemn

primită în dar de la un adolescent

ce trecuse prin şapte inele

el nu ştia pentru ce vine

mereu găsea o scuză penibilă

şi ardea stive de amintiri

cobora până la nivelul trei

unde păstra umbra

să nu sufere transformări majore

din cauza

instabilităţii temporale

când tuşea făcea febră

şi…

care se scurge în poezie

prin transplatul cu cerul

vãd cu tristeţe un om

poetul e un biet om

cu dureri sub frunte

cu iluzii la inimã

cum sã-i fac portretul

seamãnã cu un sinucigaş

îl zgândãr sub pleoape

îi deschid privirea spre o floare

unde fluturii îşi dansau culorile



pentru o clipã a sãrutat infinitul din sprâncene

abia acum portretul lui

aduce…

Venele

de pe frunte

i se umflau

aruncând

spre tavan

mici nori de aburi

cu o încetineală exasperantă

din respiraţia lui regulată,

scoţând

un suspin

de resemnare

cu un aer

de sfidare

a luminii

… ce urca de jos.

să suspendăm ţara

între cer şi pământ

sau

nici pe pământ,

nici în cer

cei mai înalţi

îi vor izbi câte-o ghioagă în cap

cei mai mici

îi vor biciui tălpile

cei nici prea înalţi

nici prea mici

de înălţime medie,

majoritatea,

îi vor bate cuie în coaste

ţara va răbda

va deschide braţele

şi va spune:

Să trec prin mine mai întâi?!

Dar drumul e surpat;

Aud Ecoul clopotelor:

Îmi plâng plecarea...



Primul indicator,

Călcâi de litere preconcepute;

Pasul racului,

În ritmul drumului meu.



Indicatorul…

M-ai găsit,

retrăgându-mă-n celălalt eu...

de unde adunam gânduri fir…

Prin somn vreau să te simt cum intri-n încăpere

Și te strecori ca-n alte dați, sub albe lenjerii,

Îmbrățișându-mă cu visul fără nimic a-mi cere,

De teamă c-ai să mă trezești și nu știi când revii.



Poți întreba din când în când despre singurătate

Și-ți voi răspunde lăcrimând în colț de pleoape,

Rugându-mă să te-nsotesc în mica ta eternitate

Din care vii că să te simt, de suflet mai aproape.



Poți chiar să-mi mângâi fruntea, genele și…

Azi am să-ți scriu pe nămeți

cu brațul de flori,

îți voi aduce un templu în dar

și parcă aș rupe și-o stea…

dezleagă-mi râurile de pe ochi

să-mi potolesc setea

care mă confundă cu tine

în albia luminii…

în golul imens răsturnasem cuvintele

zilnic le acopeream pe jumătate

cu sunetele de la  marginea vremii

aveam o vorbă ce se rostogolea

peste liniştea din albul tâmplei

când mă strigau nebunii

să mai pun o fisă tonomatului

ridicam braţele

şi mă certau până la sânge

picuram pe dunga roasă a cutiei

rugina îmi strângea oasele

în sacii de pânză ţesută la războiul bunicii

în recipientele de plastic nu se…

Ca o pradă smulsă

din ghearele spaţiului umed

te-ntorc seară de seară,

în al iubirii cosmos.

Privire cu gest ameninţător!

Ţie-ţi destăinui

urletele inimii mele,

spre tine-mi aplec

sprijinul dreptului umăr.

Când ziua se ridică

de sub pielea ta,

iar noaptea se lasă

ca piatra sinelui meu,

suntem frumoşi,

vinovaţi şi vii.



În zbor sau pe jos,

întorşi sub cămăşile păcatelor,

sunete schilodite…

îl vreau pe tata

pe tata plămânilor mei

şi pe mama îndoielilor mele

şi pe ea o vreau

dar şi pe fratele meu cel de sânge albastru

să strigăm în cor

trufie ţie

cel care-ai lovit în starea de graţie a poetesei

târându-i universul prin catacombe

şi care i-ai vărsat…

plouă

într-o Londră imaginară

pe străzi

umbrele negre se deschid

sub cerul

invadat de corbi



e ora la care

poeţii în clepsidre de gheaţă

fac dragoste cu muzele

contratimp

doar eu

captiv în jocul vieţii

îngheţ secundele

ucid ziua de ieri…

Simţea

cum îi curge pe gât

cu un zgomot sec,

lumina palidă

ce atingea pământul

pe ploaie

şi pe soare.

Rămas

încovoiat de şale,

sprijinindu-şi pumnul în şold,

cu stări de dezgust,

arunca priviri furibunde

din expresia blândă şi tristă.

Viaţa e aburul care pleacă…