Vom număra iubiri de pe samitul

vertebrelor

albe - pânze plutitoare, în largul mării, plutesc

confuze

 se întind spre cer,

legănate de zbuciumul valurilor, - apar și dispar, de

parcă

obligă marea să iasă din sufletul mării,

să intre în apetitul vântului buimac,

—

el îi dorește mișcările,

o vrea goală, ca o pulbere,

un narcotic,

(în același timp) îi urăște tăcerea otrăvitoare,

dar

oare…

Ce trist că păsările nu pot plânge,

și mi-am lepădat pielea ca un șarpe în fața lor,             

nici măcar nu m-au observat,

                      cântă și cântă, își revarsă sufletul,

Mă întreb: pentru cine?

Pentru cine ridică cortinele?

Pe când

Cel care cântă, melodia-i se scurge mereu dintr-o îndatorare.

Își intind trilul franjurat peste orele dimineții,

                                         peste…

                                                     ...ploaia nu ne mai plânge,

norii suspendați, respiră tăcut,  între versuri și

anotimpuri,

nimeni nu ne privește în ochi (nici nisipul, nici 

lacrimile),

apusul estompează-n arta …

~    și va fi nevoie doar de o lacrimă pentru a trece

                                                                                de la ofilire la înflorire ~

liliacul îngropat în zăpadă,

         indiferent la semnele timpului,

...și va fi nevoie doar de o lacrimă când vom trece de la estompare la înflorire,

                                                           lumânări pâlpâitoare, ~ privind cum

                                                 …