poemele mele sunt întotdeauna despre tine

chiar și cele în care mă prefac că scriu despre oameni

rămân lipită de această dragoste

precum un sâmbure de fructul încă…

Motto:  „Nebunia: să faci același lucru în mod repetat și să aștepți rezultate diferite.”

– Albert Einstein…

(replică d-lui Stănescu Valentin - Septembrie drag)

...coș de nuci, coș de nuiele

frunze arse printre ele

și cocori cu aripi vii

toamnă, iar suntem…

nu-mi place toamna

miroase a străzi bolnave

și-a câini loviți de mașini

a iederă cățărându-se pe ziduri mucegăite

odată cu plecările

mi-aduce aminte de…

Iubito, îmi număr

Speranţele

Ca şi cum aş face

Un inventar al

Caselor mele

Căci nu mai ştiu prin ce

Tranşee vreo schijă

Mi-a amputat un…

Senin te găsesc, cu fruntea spre cer,

Cu ochi liniștiți în somnul curat,

Uitându-mă-n jur văd toate cum pier 

Și cerul se scurge-n pământul…

Număr copaci rânduiți în inele,

Număr inele născute-n copaci.

Blând mă acoperă ploaia de stele,

Când îi întorc un zâmbet stângaci.

Sub constelații în…

Fluturi galbeni, o lentoare,

Joacă-n ierburi mătăsoase;…

de obicei îmi aleg

cuvintele

știu câtă presiune sunt în stare să creez și

mai ales cum să-mi folosesc știința de a pune mâna

sau limba

cel mai mult

umerii…

În…

Tăcerea ta

arcuită

ca etrava gondolei

împotmolită

în singurătatea

gondolierului,

stăpân peste

lagunele…

Așteaptă inima să-mi bată,

Așteaptă-mă la colț de cer,

E vrerea ei să mai străbată

Drumul ursitei, efemer.

Uscați sunt ochii fără…

Marea, ca o pendulă, numără clipele.

Ochii tăi, clipind, numără veşnicii.

...Te ţin de mână:

Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt...

Eşti…

mă priveam în oglinda pe care moartea o ura

cel mai mult

îmi plăceau nopțile

înainte de ieșirea lunii din apele ce adăposteau vietăți mitice

în stare să facă bărbații…

pentru iubirea ta aș crede că limbile pământului s-au pierdut

înainte de prima zăpadă

de timidele strângeri de mâini

atunci când rațiunea trăiește cu senzația…

toate căințele te alcătuiesc

împreună cu lacrimile din zid

pe șevaletul timpului

cântec neînțeles de lume

însetat de idealuri

gândul sau sufletul…

rochia pe care trupul tău o face

să pară mai mult decât îndrăzneață

în felul dragostei

sunetul aripilor dislocând aerul

mă poartă de-a lungul șirului de cuvinte…