Juan Ramon Jimenez - El Viaje Definitivo

[Anca Tanase]

Călătoria finală

 

Eu voi pleca. Şi vor rămâne păsările cântând;
livada, deasemeni, va rămâne, cu pomii-i verzi,
şi cu fântâna albă.

Când cade seara cerul va fi albastru şi senin;

şi vor suna, cum sună-n seara asta,
clopotele din clopotniţă.

 

Muri-vor cei ce mă vor fi iubit;
şi-n fiecare an cătunul va fi altul;
şi prin livada înflorită, cu pomii văruiţi,
sufletul meu va rătăci, nostalgic.

Eu voi pleca; şi voi fi singur, fără cămin, fără pomi verzi,

fără fântâna albă,

fără albastrul cer senin…

Şi vor rămâne păsările, cântând.

trad. Anca Tanase
-------------------------------------------------------------

Y yo me iré. Y se quedarán los pájaros cantando; 

y se quedará mi huerto con su verde árbol, 

y con su pozo blanco. 

 

Todas las tardes el cielo será azul y plácido; 

y tocarán, como esta tarde están tocando, 

las campanas del campanario. 

 

Se morirán aquellos que me amaron; 

y el pueblo se hará nuevo cada año; 

y en el rincon de aquel mi huerto florido y encalado, 

mi espiritu errará, nostalgico. 

 

Y yo me iré; y estaré solo, sin hogar, sin árbol 

verde, sin pozo blanco, 

sin cielo azul y plácido... 

Y se quedarán los pájaros cantando. 

[Vasilisia Lazăr]

Aţi tradus unul din poemele reprezentative ale lui Juan Ramon Jimenez şi îmi place mult cum sună această traducere pentru care vă felicit!

Prin urmare, dacă totul duce în final la moarte, atunci viaţa rămâne tot ceea ce avem, deci să nu o irosim.

Eu voi pleca; şi voi fi singur, fără cămin, fără pomi verzi,

fără fântâna albă,

fără albastrul cer senin…

[Anca Tanase]

Imi pare sincer bine ca va place traducerea, am mai spus ca traduc mai mult intuitiv, spaniola o invat singura, deci nu e chiar usor, dar imi place, pur si simpul. Multumesc, imi dati curaj sa continui.

Vasilisia Lazăr a spus :

Aţi tradus unul din poemele reprezentative ale lui Juan Ramon Jimenez şi îmi place mult cum sună această traducere pentru care vă felicit!

Prin urmare, dacă totul duce în final la moarte, atunci viaţa rămâne tot ceea ce avem, deci să nu o irosim.

Eu voi pleca; şi voi fi singur, fără cămin, fără pomi verzi,

fără fântâna albă,

fără albastrul cer senin…