Un alt fel de a scrie comentarii-2

[Ionel Mony Constantin]

Simfonie nătângă

Postat de Valerian Bedrule în Noiembrie 20, 2013 

E-n umbre molatice toamna, pe masă,

în tainice fumuri se-ascunde, în humă,

spre suduri, pe frunze răceala apasă,

quasarii îşi scutură coaja - a brumă.

Minore acorduri pătrunse-n lumină

se-ngână cu cele aduse în casă,

doar paşii se-aud singuratici - a vină,

aici, mineralului iarna îi pasă.

Sonete-n aramă cu tâmpla haínă,

cu petele-n roşu uscate pe sfoară,

timide-n lumină, mai puneţi pricină

că frunza crestată-n bemoli o să moară?

Doar piatra-n mirare îşi vindecă flerul

şi ţine-n tăcere atâtea altare;

te ştiu, simfonie, mai sprijină cerul

în ziua de vineri, te culcă-n cătare.

Cu seva cobori, simfonie nătângă,

în guşa nagâţului încă ţi-i pasul;

mereu te va vinde, căldură să strângă

la drumu-i; cu tine îşi vindecă glasul.

Stimate domnule Bedrule,
Citind prima dvs poezie postata pe acest site, am fost frapat de noutate mijloacelor poetice folosite de domnia voastra şi am mers sa va citesc şi alte creaţii apărute in spaţiul virtual. Aşa cum am mai spus în alt loc sunteţi un pic prea „ tehnicist” pt gustul meu, dar asta nu ma impiedica sa recunosc ca scrieti o poezie rafinată . Expresia nu imi aparţine, ea fiind folosită de o distinsă colegă de comentarii care desigur va cunoaste mai profund opera şi este mai avizată.
Revenind la textul actual, dvs imbinaţi într-o poezie, care altfel ar fi fost un banal pastel autumnal, având toate ingredientele cunoscute deja in poezia de gen , rima clasică şi metafora modernă Această combinaţie şochează pe cititori şi duce la asociaţii neaşteptate.
Spre a fi mai explicit voi da  doar două exemple, din multele aflate la indemână:
quasarii îşi scutură coaja - a brumă

Toată lumea ştie că astăzi există un consens științific în această privință: un quasar este o regiune compactă, cu rază de 10 până la 10.000 de ori raza Schwarzschild a găurii negre supermasive din galaxie, alimentată prin discul de creștere.

Ceea ce realizaţi dvs inedit este imbinarea dintre elementul banal autumnal, venirea brumei cu quasarul , care o prevesteşte (îşi scutură coaja) ceea ce da evenimentului dimensiuni cosmice. Un alt exemplu :
Cu seva cobori, simfonie nătângă,
în guşa nagâţului încă ţi-i pasul;

Voi face aici , o primă observaţie. Nu sunt de acord cu formularea simfonie nătângă, folosită şi în titlu pt ca ea discreditează prin folosire o poezie frumoasă. Revenind am sa va spun că “în guşa nagâţului încă ţi-i pasul” ca metaforă m-a bulversat . Stăteam şi mă întrebam: oare la ce sensuri absconse mă trimite autorul? Şi acum când scriu aceste rânduri , mă întreb de ce nu aţi folosit ca termen o altă pasăre de bolta , cum ar fi/ aleg la intâmplare/ caprimulgul, buhaiul de baltă sau fâsa. Pentru mine rămâne un mister. Bănuiesc că la mijoc au fost raţiuni de menţinerea ritmului în versul respectiv.
Am să închei aici stimate domn, comentariul meu , rugându-vă să îl consideraţi în cea mai mare parte ca pe o şarjă benignă. Am incercat de fapt să pun in practică generosul dvs sfat dat mie ieri:

Rolul creatorului de poezie (şi nu numai) este şi acela de a îmbogăţi vocabularul activ al lectorului (acolo unde e cazul), folosind chiar şi dicţionarul de orice fel. Nu trebuie să ne sfiim de acest lucru, nici să abuzăm.
Aţi avut într-un fel dreptate. A trebuit să mă documentez destul de serios /vezi Wikipedia/ca să scriu ce am scris, despre o poezie reuşită. Cu respect IMC

[Ionel Mony Constantin]

"o altă pasăre de bolta"

Rectificare - o altă pasăre de baltă