„Imposibila taină” – autor Valentin Irimia

Prin anii ’80, în mediul studenţesc român, circula cu multă vervă o întâmplare anecdotică, dar ca orice anecdotă şi aceasta avea un substrat profund: Cel mai mare sculptor din ţară ţinea cursuri la o facultate de renume. După un timp, acesta le cere cursanţilor săi, fără a impune o tematică anume, să se înfăţişeze cu o lucrare de mici dimensiuni. Când a venit sorocul, studenţii s-au prezentat cu creaţiile proprii. Profesorul, poposind pe la fiecare viitor artist, lăuda ce era de lăudat, critica ce era de criticat. Nimeni nu se supăra, fiindcă nimeni nu se considera, ante-factum, geniu! Ajungând în faţa unor sârme şi ţevi contorsionate, aşezate pe un soclu dintr-o şindrilă afumată, frântă savant, analiză din toate unghiurile posibile opera, şi-ntr-un târziu îl întreabă pe autor: „– Ce reprezintă?” „– Introversiunea tangenţială a zborului (I)caric” răspunse acesta, fără să clipească. (Titlul „capodoperei” l-am inventat eu, întrucât l-am uitat pe cel original.) „– Mda… Mda… şopti maestrul, mângâindu-şi barba. Data viitoare să vii cu o redare, în marmură, a unui picior uman, de la gleznă în jos!”. Bineînţeles că lucrarea s-a dovedit a fi de-o catastrofă monumentală. Atunci marele sculptor ar fi exclamat: „Haida de!... Nu suntem în stare să facem un picior, dar ne pricepem la introversiunea tangenţială a zborului icaric!?...”

Departe de a avea intenţia vreunei minimalizări, prin alăturarea subiectelor următoare de anecdota precedentă, amintesc aici un aspect profund al creaţiei şi al creatorilor: „Sărutul”, opera celebrului Constantin Brâncuşi, e considerată borna de început a sculpturii moderne, fiindcă printr-o manieră aparent primitivă, genialul sculptor a reuşit pentru prima oară să exprime, volitiv, esenţa, acea esenţă izvoditoare de multiple interpretări, de la ideile lui Platon, la gândirea orientală, de la reprezentarea evoluţiei spirituale pure, la vechea legendă indo-europeană a copacilor îmbrăţişaţi… Puţini ştiu însă că în spatele acestui căutat primitivism, de fapt e o combinaţie a simplităţii artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene, stau ani grei de ucenicie – Brâncuşi fiind unicul sculptor din lume care a executat două ecorşee umane (ECORŞÉU, ecorşee, s. n. Reprezentare a corpului omenesc sau a unui animal fără piele, servind sculptorilor şi pictorilor pentru studiul anatomic al musculaturii. Sursa: DEX 2009).

Venind la „ocupaţiunea noastră poeticească”, lesne constatăm că puţini sunt poeţii contemporani care ucenicesc la curtea versului clasic, la curtea poeziei cu formă fixă (rondel, sonet, elegie, epigramă, gazel, glosă, haiku, tanka, odă, pastel ş.a.), devenind din prima dadaişti, ermetişti, obscurantişti, onirişti, hiper-super-criptosimbolişti (!) etc. Dumnealor, la urma urmei, nefiind decât nişte b(i)eţi onanişti literari (au spus-o alţii înaintea mea!), fiind totuşi încurajaţi „la greu” de unii critici de-un snobism acerb, aşa încât, chiar dacă le parcurgi poezia cu creionul în mână, ca pe o ecuaţie cu paişpe necunoscute, tot nu poţi s-o dezlegi, şi-atunci mormăi peste umăr, după ce ai apelat la toată rezerva ta de nonconformism şi îngăduinţă: „Haida de!... Nu suntem în stare să facem un catren lizibil, dar ne pricepem la introversiunea tangenţială şi apteră a zborului icaric!?”…

Nu un astfel de poet este Valentin IRIMIA, şi ne-o dovedeşte cu prisosinţă în volumul online, apărut sub egida site-ului Însemne culturale – Imposibila taină –, unde, după ce a ucenicit întru început pe tărâmul „ecorşeelor lirice”, oferindu-ne creaţii extrem de reuşite şi de-o prospeţime remarcabilă (atât ca metafore, dar şi ca teme abordate), s-a avântat cu succes şi în patria poeziei versului liber (neuitând total de „ecorşee”!), excelând prin firescul şi farmecul discursului poetic, dând cu tifla teribilismelor ieftine, modelor şi modelelor efemere, sau exhibiţiilor pseudopoetice, bune de expus în eprubete, ca pe nişte avortoni ori mutanţi, în beciul muzeului literaturii!

Urmărindu-i discret evoluţia, strig în agora, ştiind că-mi veţi da dreptate: „Poet mai constant în valoare ca Valentin Irimia, mai rar!”

(un articol de Vasilisia Lazăr Grădinariu)

Îmi place

Membri cărora le place: 16

Vizualizări: 466

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Legătură Răspunsul lui Irimia Valentin în Iulie 29, 2014 pe 12:40am

Multumesc, Ada, pentru felicitari... multumesc si pentru multumirile aduse celor ce mi-au pricinuit aceasta bucurie!
Ada Nemescu a spus :

Felicitări Valentin! Felicitări tuturor celor care au inițiat și au dus la un bun sfârșit acest volum, meritat, așteptat. Ana Câmpeanu, un cuvânt-înainte scris cu mintea și sufletul deopotrivă, Ion Lazăr da Coza, un discurs minunat! Pentru efortul depus de această echipă inimoasă, eu, cititor "Insemne Culturale", mulțumesc!

Legătură Răspunsul lui Irimia Valentin în Iulie 29, 2014 pe 12:42am

Multumesc nespus Alexandru!
bolache alexandru a spus :

Felicitări Valentin!

Legătură Răspunsul lui Irimia Valentin în Iulie 29, 2014 pe 12:49am

Mai mult decat sugestiva si expresiva introducerea. Foarte concludenta si la nivelul meu...foarte indatoritoare. Prestigioasa egida ati concretizat si truda voastra devenita o adevarata rampa de lansare ma obliga enorm...ma voi stradui sa ma ridic la nivelul eforturilor ce le-ati depus pentru mine. Multumesc inca o data intregii echipe!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Mulți poate se vor simți vizați ori vexați (dacă e cazul, îmi cer scuze pentru ofense!) de conținutul prezentării cărții și a poetului... Asta e!... Fără a citi mult și fără exercițiul scrisului, nu se poate! Înseamnă să fii artificial... Însă a spus-o sărbătoritul mult mai bine ca mine: „Fără sinceritate nu există poezie.”

După cum v-ați obișnuit deja, prezentările pe care noi le facem cărților sunt mai mult un îndemn spre lectură. O adevărată critică a făcut Ana Cîmpeanu, în selectul și aplicatul cuvânt-înainte, pentru care îi mulțumesc și aici! Mulțumiri aduc și colectivului din Administrație!

Succes pe mai departe, Irimia Valentin!

Legătură Răspunsul lui Irimia Valentin în Iulie 29, 2014 pe 12:52am

Pretuire si admiratie si tie Corina... cu la fel de mult drag

Corina Militaru a spus :

Mă bucur de apariția acestei cărți. Poezia unui poet prețuit adunată într-un volum minunat, așezat în biblioteca noastră, menit să ne desfete oricând vrem. Felicitări, Valentin! Prețuire și admirație celor care au pus suflet in acest proiect.

Drag,

Legătură Răspunsul lui Irimia Valentin în Iulie 29, 2014 pe 12:56am

Nu am crezut vreodata Gina ca versurile mele vor fi asociate cu ideea vreunei bogatii...si cand asta mai vine si de la cineva ca tine bucuria mea este cu atat mai imensa.

gina zaharia a spus :

Felicitări, Valentin! Un volum care îmbogățește biblioteca noastră!

Legătură Răspunsul lui Irimia Valentin în Iulie 29, 2014 pe 1:00am

Dorina, daca te-ai gandit sa adaugi sub "taina" mea versurile lui Arghezi, m-ai facut sa ma simt deosebit de mandru. Multumesc enorm pentru asta!

Dorina Cracană a spus :

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singură ce cântă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Legătură Răspunsul lui Vasilisia Lazăr Grădinariu în Iulie 29, 2014 pe 1:10am

Valentin, a fost pentru mine o reală plăcere să-ți recitesc fiecare dintre poeme. Am lucrat cu mare drag la cartea ta. Știam că te va bucura așa cum tu ne bucuri pe noi cu fiecare postare.

Felicitări și succes pe mai departe! O vreau și pe hârtie! :)

Legătură Răspunsul lui Agafia Drăgan în August 10, 2014 pe 9:35pm