Crepuscul

[Amanda Spulber]

Ceru-și trece palma neagră
Peste creștete de plopi;
Luna, veștedă și vagă –
Strânge ochii săi miopi.

. 

Tonuri stinse, de epavă,
De prin ochii răi de orc –
Trenă lungă și suavă,
Peste lume se întorc.

. 

Și-n văzduhul plat, apatic,
Numai strigătul de corb
Cade răzuind hieratic
Crusta unui idol orb.

[Amanda Spulber]

Valentin, mulțumesc pentru întunecata, dar frumoasa valentă!

Grig, mulțumesc pentru comentariul atent și pentru că ai văzut dincolo de crustă.

Mulțumesc, Maria, pentru aprecierea generoasă!

Vă mulțumesc, domnule Tudor Cicu, pentru înțelegerea profundă cu care vă apropiați de fiecare poezie. 

Mulțumesc, Ada, pentru generoasa apreciere  și mai ales pentru privirea atentă pătrunzând dincolo de aparențe! 

Mulțumesc, Gabriel, pentru apreciere!

Vă mulțumesc mult! Onorată si recunoscătoare pentru popasul în momentul crepuscular. 

[gabriel cristea]

O fulgurație fantastică - minunat! 

[Ada Nemescu]

DA! tehnică desăvârșită și un lexic bogat. 

Metafore meșteșugite, combinate cu inteligență! O ultimă strofă desăvârșită, cu o putere de a descrie în puține cuvinte imagini și stări profunde. Mi-a plăcut foarte mult, felicitări, aDa

[Tudor Cicu]

 „Ceru-și trece palma neagră
Peste creștete de plopi;”...

Zugrăvind un tablou (cât o privire aruncată peste lume), și întroduși apoi în liniștea lăsată, regăsim acele căutări ale poetei, venite ca dintr-un reflex interior al unei lumini fixate undeva departe, cu respirația în trecutul renăscut, în care asemeni unui pictor își extrage lucrurile din logica lor comună... peste strigătul corbului bacovian. Frumos!

[Maria Mitea]

Un poem născut din ” tonuri stinse, de epavă  ...”

dar ce este și stinsul dacă nu poezie ...

Amanda ai scris cu măiestrie!

Cu drag de poezie și talentul ”Trenă lungă și suavă” :) 

[Grig Salvan]

Mi-a plăcut pastelul crepuscular în versuri scurte și cu economie de cuvinte ca-n Bacovia, un tablou hieratic în tonuri sumbre, dar plăcut vederii interioare.

[Stanescu Valentin]

Amanda, m-ai surprins în crepuscul cu gândul la subţierea luminii şi zburdălnicia închipuirilor ce se agaţă ca o plasă de păianjăn de tot ce este în jur să ne încerce limitele emoţiei involuntare...

 

                                                                dintr-un crepuscul

 

                                                 dintr-un crepuscul

                                                      umbre ne-ating

                                                                       retina

                                                                          şi se

                                                                         sting

 

                                                                                 dintr-un crepuscul

                                                                                 închipuiri

                                                                                 tot răsar

                                                                                 să te

                                                                                 miri

 

                                               dintr-un crepuscul

                                                     noaptea de tuci

                                                           te-ndeamnă

                                                                        să te

                                                                         duci

 

                                                                                dintr-un crepuscul

                                                                                zbiară nocturn

                                                                                un fricos

                                                                                ciuf în

                                                                                turn...