Ziua proastă se cunoaşte de dimineaţă

[Exemplu de Titlu]

− Salut, Vasilică!

− Hai să trăieşti, Mitică!

− Ce faci?

− Am ieşit de la schimbul trei. N-am închis un ochi toată noaptea! Am avut o comandă specială, nişte piese pentru jidani, zise Vasilică căscând de somn. Şi mi s-a stricat şi maşina, strungul.

− Pentru jidani? Adică pentru… o vrei? Dar cine o să primească bani frumoşi?

− Pe dracu! Ăăă... poate tu... "o vrei!" Ha, Ha, Ha! Ăştia sunt cei mai zgârciţi dintre partenerii noştri! Ştii cum zic ei?

− De unde să ştiu eu?! N-am lucrat niciodată cu jidanii! Cum zic?

− Spun că dolarii nu cresc în măslini!

− Au dreptate şi ei, dacă ar fi crescut în măslini, cred că erau vandalizaţi de mult. Bieţii măslini! Nu ştii ce au păţit lebedele din Austria? Ai bani la tine?

− Am ceva, dar trebuie să fac cumpărături pentru casă.

− Lasă cumpărăturile, hai la una mică! După aia mergem la mine acasă şi-ţi dau banii.

Au mers băieţii şi s-au cinstit la primele ore ale dimineţii. Cum nu au pus nimic de-ale gurii pe limbă nu le-a trebuit mult să se ameţească. Au vorbit de una, de alta, adică de… femei! S-au mai lăudat, au mai înjurat echipa de fotbal a lui Becali şi, bineînţeles, guvernul ăsta incompetent condus de preşedintele impostor, corsarul Băse! Cât despre primele ministru… ăsta e nevinovat, nu intră în discuţie întrucât bocăneşte degeaba, fără noimă!

S-a stârnit o ploaie deasă şi rece. Tuna şi fulgera. Vasile era el ameţit, dar ştia că nu poate intra în casă fără să fi cumpărat pâine şi ceva de-ale gurii. Atât îi mai trebuia! Nu-l va spăla nici toată ploaia asta de gura ascuţită a nevesti-si.

− Mitică, ai zis că mergem la tine, să-mi dai banii…

− Mergem, Vasilică… hâc!... dar nu vezi ce... hâc! plouă... hâc!... afară? Ţi-i dau mâine…

− Băi, nu fi cotarlă, că acuşi îţi dau una peste bot de nu te mai scoli de… hâc!... de jos… hâc! Auzi tu?

− Hai, mergem prin... hâc!... ploaie? Ha, ha! râse Mitică văzând cum turna Dumnezeu cu găleata.

Au plecat, Mitică nu locuia departe, dar ploaia i-a udat până la piele.

Ajunşi în casă s-au dezmeticit de-a binelea. Mitică s-a schimbat de haine.

− Băi, Vasile, tu parcă te pricepeai la frigidere, aşa ţin eu minte.

− Da, n-am secrete cu ele. Ai probleme?

− Nu se mai opreşte compresorul, merge de nebun.

− Dă-mi o şurubelniţă, cred că e termostatul, sigur e.

Mitică i-aduce pijamalele sale ca să se schimbe de hainele ude-leoarcă. Şi, bineinteles, şurubelniţa. Până avea să se uite Vasilică la frigider, să-l repare, Mitică va coborî până la magazinul de la parter să cumpere bere, ca să se dreagă.

Nici bine n-a ieşit pe uşă că-şi face apariţia soţia. Văzându-şi „soţul” în pijamale cu prima jumătate de corp introdusă în frigider, s-a gândit că n-ar fi rău să se mai joace cu el ca odinioară. Aşa că s-a apropiat tip-til, a băgat palma dreaptă între coapsele bărbatului şi l-a strâns cu băgare de seamă de testicule. După care a fugit repede după tocul uşii de la bucătărie. Aştepta să vadă reacţia bărbatului. Cine ştie? Poate - poate!

Vasilică, luat prin surprindere, fu străfulgerat de cel mai pervers gând: “Oare dracul ăsta se dă la mine, s-a bolânzât?” Întoarse cu iuţeală capul, dar se lovi cu tâmpla de colţul vaporizatorului şi se prăbuşi cu faţa în sus, izbindu-se cu ceafa de gresia rece şi dură. Leşină.

Femeia a ţipat ca din gaură de şarpe.

− Un străin în casa mea!

Tocmai a intrat pe uşă soţul. Se bâlbâiau amândoi în timp ce Vasile zăcea întins cu “roatele” în sus. Soţia, în sinea ei, se credea vinovată ca nu cumva să-l fi strâns prea tare de acele părţi delicate ale corpului. Avu un moment de inspiraţie și sună la „Salvare”. Şi, ca niciodată, ăştia au sosit în timp record.

 

Brancardierii coborau scările cu rănitul pe targă. Fiind zgâlţâit bine, Vasile şi-a revenit şi îi ruga pe ”salvatori” să-l lase în pace, că el nu are nimic. Mitică era şi el de faţă ca să confirme această tărăşenie.

Înţelegând ce s-a întâmplat, brancardierii au început să râdă de se prăpădeau. Cel din faţă, uitând ce sarcină avea, s-a prins cu mâinile de burtă. Nu mai putea de atâta râs! Aşa ceva nu i s-a întâmplat în cei peste douăzecişicinci de ani de meserie.

L-au scăpat pe Vasile de pe targă. Acesta s-a dus de-a berbeleacul pe treptele scării până la prima platformă. Brancardierii râdeau în continuare.

- Iaca, acum trebuie să mergem la ortopedie, ţi-ai rupt piciorul! Dacă e bal, bal să fie!

Vasile stă acum în pat, internat. Are piciorul în ghips, legat cu o faşă, atârnat de tavan la patruzecişicinci de grade.

Citeşte ziarul. Guvenanţii anunţă măsurile de austeritate. I se va tăia şi lui douăzecişicinci la „sulă”, pardon, la sută, din salariu. Şi nici banii de la Mitică nu i-a mai văzut! Dar ce nevastă are dracu!...

 

[Chris]

Tocmai de aceea este bine să nu te abaţi de la drum, nici măcar pentru prieteni! Amuzant. Am citit cu plăcere! :)))

[Vasilisia Lazăr]

:) M-am amuzat.

Desigur, în antepenultima propoziție, greșeala a făcut-o Vasilică, nu autorul.  :)

[Vasilisia Lazăr]

:)

george safir a spus :

Stoiceasca,  atunci cand a spus ca se va scumpi curentul cu 30 la sula! :)))

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

:) M-am amuzat.

În antepenultima propoziție, cine a greșit, Vasilică sau autorul? Eu cred că autorul. :)

[Vasilisia Lazăr]

Am transferat toate textele de proză aici: http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr