Săritura

[Suzana Deac]

Întinde-ţi mâinile

şi în drum spre aer

vei întâlni a mea atingere

întinde-ţi braţele

iar în drum spre pădure

îmi poţi mirosi porii deschişi spre iubire

 

O zăresc pe afişe, o blondă diafană, cu trup de înger. Simt nevoia s-o revăd întinsă pe trapez, s-o am în vizor acolo, în aer, pentru o fracţiune de secundă, când îmi închipui printr-o imagine fierbinte că e a mea, amestecându-se cu mine. Îmi cumpăr un bilet în faţă, preţul nici nu contează, vreau s-o văd din toate unghiurile, nestingherit de niciun spectator. Sceneta închipuită ne cuprinde doar pe noi doi, şi dacă dinspre margini se aud aplauze fremătătoare ale spectatorilor sau se simte propulsarea suspansului prin respiraţiile reţinute, transmise prin vibraţia aerului. Respiraţia individuală se aliniază celei colective.

 

Sunt minute în care nu se cade să respiri, minute în care ajungi să simţi graniţa dintre real şi ireal, dintre pământean şi ceresc, dintre suflet şi carnal... ea, gimnastă, şerpuieşte în jurul frânghiei de-i văd picioarele muşchiuloase, desenate cu compas şi înmuiate în culori feminine, care se înfig în aer cu mişcări ferme şi se menţin cu multă efervescenţă, ca într-o pictură romantică, cu nuanţe de flori după ploaie. Îmi fuge privirea de la gleznă, de căprioară săltăreaţă, la gambă, fragedă dar puternică, apoi pe coapsele ei pline de rotunjime, ca nişte hărţi semnalând energiile interioare. Dacă aş putea numai o dată să mângâi muşchii interiori, încordaţi ai coapselor, care îi menţin picioarele întinse în aer, în şpagat...  mă extaziez în sinea mea şi îi urmăresc acrobaţiile, pe cât de alunecoase, pe atât de primejdioase. Îmi imaginez coborârea ei lină, pe o frânghie, care se termină chiar pe pieptul meu, dornic de atâta frumuseţe fluidă.

 

Acrobata însă, cu formele ei desăvârşite, sare de pe hinta atârnată de cer, drept în braţele unui zeu bine clădit iar după ce el o recuperează pe frumoasa Afrodita, o aruncă dezinvolt în înălţime, ca lumea să respire din nou cu intermitenţe. Blonda înşfăcată de acrobat îşi trage aer în piept, după care se supune manevrei de zbor liber până la bara trapezului.

 

Dar ghinion!... Mâinile ei întinse nu ajung să facă priză cu bară, o fracţiune de secundă stă suspendată în aer, ca o marmură sculptată de Michelangelo, dar neavând vrejuri viabile, cade vertiginos fără vreo plasă întinsă... Simt că mă paralizează imaginea dar n-am timp să-mi adulmec propria stare de spaimă, ştiu că trebuie să acţionez dintr-un instinct de bărbat. Fiind aproape de scenă, fac câteva sărituri cu o nebunie imprevizibilă şi-mi întind braţele încordate de a stopa zborul fatal al unei acrobate osândite ori spre admirare ori spre o pierire inutilă. Şi cu intervenţia Celui de Sus, îmi iese figura…

 

Nu ţâşneşte nicio trâmbiţă că am trecut peste spaţiul marcat. Nimeni nu-mi reproşează că am invadat scena unei tragedii potenţiale. Zeiţa blondă, cu trupul zvelt, venind din sfere ameţitor de înalte, mă rade pur şi simplu, culcându-mă la pământ, cu trupul ei lipit de trupul meu. Noroc cu straturile de burete întinse pe suprafaţa scenei, care atenuează căderea mea pe podea şi a ei peste mine. Poate chiar atunci realizez că mi s-a împlinit dorinţa, ea se află în proximitatea mea, fiind culcată peste trupul meu. Auzind toba inimii sale agitate, stăm cu respiraţiile întretăiate, eu salvându-i viaţa, iar ea salvându-mi visul.

[gina zaharia]

Suzana, mi-era dor de proza ta. Am făcut un salt prin visul tău și m-am trezit admirându-te. Pe bună dreptate!

Prețuire!

[Suzana Deac]

In primul rand iti multumesc pentru caldura primirii.

Reflexie, suprapunere, nevoia de empatizare sau oglindire in frumusetile altuia? Ori cate un pic din toate acestea?

Se bucura sufletul din mine, vazandu-te in preajma cuvintelor care nu ne dau pace.

Te salut cu mult drag si consideratie,

Suzana

[Vasilisia Lazăr]

Impresionant! Bun venit, d-na Deac! Încântată,

[Chris]

Frumos!:)) Mi-a plăcut finalul în mod deosebit! Am citit cu plăcere,

[Corina Militaru]

Am recitit cu placere. Inca o data, bun venit. Ma bucur ca esti aici.

Cu drag,

[Suzana Deac]

Bun gasit, doamna Vasilisia Lazar! Multumesc pentru primire si ecou. 

[Suzana Deac]

Acolo, in final, asa cum spuneti domnisoara Augusta, uneori visele ajung sa echivaleze cu viata. Va multumesc pentru vizita si lectura.

[Suzana Deac]

Multumesc, Corina. Bucuroasa de revedere.

[Suzana Deac]

Mersi, Lenus, pentru like!

[Gabriela Grădinariu]

Frumoasă alegorie! Descrierea acrobatei , încărcată de metafore,  este absolut magnifică! Sintetizând , pentru a-ți salva visul , uneori , treci peste spațiul marcat . Limitele există pentru a fi depășite , deci , încălcate.   Toată admirația!

[Suzana Deac]

Frumoasa rastalmacire. Va intampin cu bucurie.