Puf! Puf!
Locomotiva gâfâie la deal: Puf! Puf!, urcă şi iar urcă, Puf! Puf!...
Imitând mersul roţilor, la unison, Adina murmură: Te duc - te-aduc! Te duc - te-aduc!
Ca o flamură străvezie, aburii locomotivei rămân în urma trenului pentru câteva momente ca semn al trecerii pe acele meleaguri, apoi, se fugăresc pe văi, printre coline, ascunzându-se după butucii de vie, în corola pomilor, în tufişuri ori după strujenii de porumb.
Anul acesta, o toamnă turbată şi-a făcut de cap; culori stridente, dure, cât vezi cu ochii. Oricât ai căuta, n-ai să zăreşti un petec în culori pastelate cu treceri gradate de penel, ori vreo tuşă mai suavă, pur şi simplu, a trecut ca o zăludă aruncând găleţile de culoare: merii sunt verzi, prunii - mov, perii - galbeni, nucii - stacojiu, porumbul - ocru, iar rugii de vie sângerează.
După urcuşul pe brânci, urmează o vale, locomotiva prinde viteză, iar culorile zvârlite alandala se contopesc, se estompează, finalizând tabloul cromatic -tandru şi dulce-, al unei toamne liniştite.
La barieră, pe marginea drumului, dintre tufe, se ivesc feţe bucălate, cu puf, ca nişte gutui aşezate de decor. Ochii scăldaţi în zâmbet sclipesc. Dau din mânuţe strigând voios: Heiiiiiiii! Chiotul lor se izbeşte de geamul fiecărui vagon, se prelinge pe el, apoi, se întinde ecou de-a lungul şinei de fier.
Aplecată, jumătate în afara ferestrei, încântată, Adina le răspunde la fel: Heiiii! şi le face semn cu mâna. Râzând, se întoarce cu faţa îmbujorată spre compartimentul trenului:
- Gicule, ce nostimi sunt copilaşii!
Ţăranul - vecinul ce şade pe bancheta din faţa lui Gicu, surprins de manifestarea fetei, exclamă în sinea sa: “Gâsculiţă de oraş! se minunează de tot ce vede la ţară.”
În vale, printre măciulii de papură şi pămătuf de stufăriş, luceşte un ochi albastru.
- Gicule, uite, răţuşte pe lac!
- Nu-i lac, e iaz - îi explică el, mângâindu-i tandru umărul şi părul bălai prins într-o coadă zdravănă, împletită până aproape de mijloc -, dacă nu dădea îngheţul anul trecut, aşa degrabă, ai fi văzut, acum, mai multe păsări.
Adina pare nedumerită şi Gicu continuă explicaţiile cu aer de povestitor:
- Astă toamnă, după zile călduroase, da călduroase - nu glumă, de uitaseră raţele să migreze spre sud, dă peste noapte un ger năprasnic de-a îngheţat apa iazului. Trecând dimineaţă pe acolo, văd toate raţele cu picioarele prinse în gheaţă. Dădeau din aripi să zboare, dar nu se puteau desprinde; Fîl- fîl! Fîl-fîl!
Fug acasă, îi spun tatălui meu, iar el:
- Gicule, ia coasa, vreo doi saci, căruţa şi hai, la cosit!
- Nu avem destul fân în fânar, tată, ce te-a apucat? Iar el… Nu, mă! cosim raţe.
La iaz, tata cu coasa: hîrşţi! - o brazdă de raţe, eu hîrşti! - o brazdă… şi tot aşa, le-am pus în sacii aduşi, i-am legat zdravăn la gură să nu-şi ia raţele zborul şi, buf! - cu ele, în căruţă.
- Vai, Gicule! Sărăcuţele! Nu le-a durut când le-aţi cosit?
- Nu, drăguţo! Raţele sălbatice nu au măduvă în oase, să fie uşoare, să poată zbura…
Omul de la ţară se uită cu milă la faţa inocentă a Adinei şi o întreabă:
- Măi fată, unde mergi tu?
Adina veselă:
- Coborâm în halta următoare, mergem la părinţii lui Gicu - familia Rădulescu, să mă prezinte, vrem să ne căsătorim.
Ţăranul zâmbind:
- Văleu, fato, în ce neam te bagi!...
Cuvinte cheie :
Mi*a plăcut fragmentul, aştept urmarea. Cu drag,
În prim a parte ai zugrăvit un tablou superb e toamnă, văzut din tren, dar l-ai estompat cu a doua jumătate. Acel ''cosit'' de raţe, formează o imagine foarte dură. Îmi imaginezi un cârd de răţuşte ''măcănind'' prinse în gheaţă şi cineva venind să le ''cosească''. În sfârşit, asta ei vrut tu, ca Gicu s-o impresioneze pe fata de la oraş. Dar nu e vina ei că s-a născut la oraş şi e mai inocentă. Poate tocmai asta i-a plăcut lui Gicu...
La această frază, Mihaela, cred că va trebui să revii: ''Oricât ai căuta, n-ai să zăreşti un petec în culori pastelate cu treceri gradate de penel, ori vreo tuşă mai suavă, pur şi simplu, a trecut ca o zăludă aruncând găleţile de culoare: merii sunt verzi, prunii - mov, perii - galbeni, nucii - stacojiu, porumbul - ocru, iar rugii de vie sângerează.''
E cam alambicată. Nu sunt prea clare termenele de comparaţie în ''n-ai să zăreşti...'' Iar aici '' pur şi simplu, a trecut ca'' în loc de virgulă eu zic ca ar fi mai bine un punct.
Am citit cu plăcere, Sofy!
Dragă sofy, îţi dau dreptate în privinţa durităţii fragmentului cu răţuştele, dar hai să facem legătura cu ultimul dialog al fragmentului prezentat: "Văleu, fato, în ce neam te bagi!...". Poate că asta a fost intenţia autoarei. Să sperăm că ne vom lămuri. Aştept continuarea.
Asa este Stefana, dar după câte o ştiu eu pe Mihaela, postează bucăţi scurte şi nu a zis că va urma.
Întotdeauna, adevărul este la mijloc... Doar ea, Mihaela ne poate lămuri.
Stefana Ivanescu a spus :
Dragă sofy, îţi dau dreptate în privinţa durităţii fragmentului cu răţuştele, dar hai să facem legătura cu ultimul dialog al fragmentului prezentat: "Văleu, fato, în ce neam te bagi!...". Poate că asta a fost intenţia autoarei. Să sperăm că ne vom lămuri. Aştept continuarea.
Stefana Ivanescu, mulţumesc pentru parcurgerea textului si mesaj. Mă bucură să cunosc încă un membru care scrie proză. Sper să ne susţinem în activitatea literară.
Sofy, mulţumesc!
In texte mai introduc şi ceva să nu se plictisească cititorul:)
Pasajul cu raţele este doar o poveste spusă de un om hâtru, nu mă gândeam că este aşa dură, din contra. Cine crede povestea cu ursul păcălit de vulpe?
O să revin asupra textului, ideea ta e corectă.
Mi-a placut fragmentul. Descrierile tale sunt superbe.
Cu drag,
Frumos! Chiar si pasajul cu ratele isi are rostul lui. La final insa ai mai putea lucra pentru a-i da textului rotunjimea necesara.
@Corina Militaru, mulțumesc de apreciere si mesaj!
@ Gradinariu gabriela, mulțumesc! Textul este doar un fragment din ”Capcana viselor”.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor