Petrecere nefastă (4)

[giurgiu maria]

Odată ajunse acasă, Desire a deschis porțile automate, a intrat cu mașina în garajul mare, unde era loc pentru cel puțin trei mașini și a parcat. A Închis porțile, apoi s-au îndreptat către intrarea principală a casei pe o alee cu dale din marmură, în nuanțe de negru gri și verde închis. Când au ajuns în fața intrării, Desire a scotocit în geantă după chei cu gesturi nerăbdătoare, în cele din urmă le-a găsit și a deschis. Ea observa cu îngrijorare gesturile febrile ale prietenei sale, care demonstrau fără dubii starea extremă de șoc și încordare psihică pe care ea cu mari eforturi căuta să și-o reprime, fără mare succes.
Deși nu era o mare cunoscătoare în materie, observa totuși faptul că proprietatea familiei Belmonte pe lângă că era încântătoare, era și destul de mare. De o parte a aleii, se întrezărea în semiobscuritatea acelui moment, când noaptea începuse să se îngâne cu ziua, o grădină cu tufe de trandafiri și azalee pe margine iar pe gardul grădinii se întrezăreau tufișuri de glicine, ce îmbrăcau zidul. În spatele casei, umbrele nopții lăsau să se ghicească cum desișul parcului se prelungea dincolo de raza privirilor. Întunecimea adâncă a vegetației compusă din tufișuri și siluetele arborilor seculari se conturau, forme tainice ce se pierdeau în valuri de umbră. În imediata apropiere a aleii, florile glicinelor în formă de ciorchini, de culoare incertă se întrezăreau la lumina lămpilor, asemeni altor arbuști, care creșteau în apropierea unei fântâni de piatră la marginea aleii, străjuită de statuile a doi îngeri gemeni, care aminteau de Castor și Polux. Au pătruns într-un hol larg, unde picioarele se scufundau în moliciunea unui covor persan cu desene geometrice ce imitau desenul parchetului. Din hol se putea intra în toate camerele, în baie, în bucătărie și la capătul coridorului erau scările care duceau la etajele superioare ale casei.
Cele două fete au pătruns într-un salon mare, mobilat cu fotolii din piele în nuanțe de maron deschis și un divan la fel, acoperite cu pleduri, în tonuri aurii din lână, lucrate manual cu șiruri de flori într-un model minunat, țesut cu mătase în tonuri calde. Se mai aflau în salon o măsuță joasă între fotolii și o alta mare în formă ovală , în centrul camerei, dintr-un lemn închis la culoare, încrustată pe margini cu ornamente dantelate. Scaunele erau tapițate cu piele și ornamente pe marginile spătarelor, la fel cu masa și restul mobilierului ce acoperea un întreg perete al salonului. Mai erau în salon o întreagă galerie de tablouri, trofee ,vase mari din porțelan frumos pictate în colțuri și la intrări, ceramică sau statui de culoarea abanosului și alte minunății. Ceea ce i-a atras privirea Ancăi și părea să conferea acelui salon ceva intimitate și căldură umană făcând să nu semene întru totul a muzeu, era biblioteca care constituia bună parte din mobilierul antic de pe o latură a încăperii. Totul emana o atmosferă de familie cu tradiție și bunăstare.
Prima impresie care i-a lăsat-o salonul acela impozant, a fost, că forma un contrast ciudat cu aerul de fragilitate al lui Desire și cu prietenii ei îndoielnici, care proveneau din medii sociale complet diferite de al său.
,,Cum naiba Desire care pare o fată de familie respectabilă, ea însăși o persoană educată, cu principii bune, s-a coborât să facă prietenie cu gașca aceea de delicvenți și drogați că și un orb vede că nu sunt altceva? Mama avea dreptate când zicea că nu-i înțelege deloc pe italieni. Se vede că era atât de înamorată Desire de ticălosul acela, că era orbită și nu a mai putut vedea limpede. Doamne! Cum îi mai prostește și iubirea asta pe oameni! E tare neplăcut, cu siguranță, să te îndrăgostești așa orbește de o persoană care să profite de sentimentele tale cele mai frumoase și să te deziluzioneze astfel. Trebuie să fiu atentă. Eu îl iubesc pe Gusty însă nu sunt oarbă la lipsurile sale. Se vede, că eu nu-s încă în faza de a-mi pierde mințile din iubire. Ehe! Pentru mine pe primul plan e să mă înscriu la universitate să studiez ca să-mi pot realiza visurile.”
În timp ce Anca monologa astfel cu sine, Desire abia intrată în casă, a invitat-o să se acomodeze și ea s-a repezit degrabă în baie, spunând că simțea o nevoie stringentă de a se spăla, fiind obsedată de murdăria ce afirma, că o simțea peste tot, până în adâncul sufletului. S-a repezit în baie la sosire și de atunci tot făcea duș și încă nu terminase deși trecuse destul timp. Anca începea să se îngrijoreze, văzând cum tânăra femeie nu era deloc în apele sale și intuia că se află încă sub starea aceea de șoc consecință a violul suportat pe plajă în acea noapte de coșmar.
Se îndreptă către baie străbătând holul larg și bine luminat cu pași ușori și se opri tulburată, auzind apa curgând și hohotele sfâșietoare de plâns ale prietenei sale. Se apropie de ușa băii și bătu ușor, chemând:
– Desire! Desire, sunt eu Anca! Te rog, ași dori să intru în baie puțin, să mă uit mai bine la rana aceea a ta! Se poate?
Ea răspunde printre suspine și lacrimi:
– Sunt bine Anca, termin și ies!
Se simțea stingherită,mâhnită și în mare încurcătură,neștiind cum ar fi putut să o ajute.
– Bine Desire! Dacă dorești, îți pregătesc o cană de ceai cald. Ce spui?
– Bine dragă, fă cum dorești! Așteaptă-mă în bucătărie!
Suspinele se auzeau mai înnăbușit, însă durerea lui Desire provoca ecouri de milă și neputință sfâșietoare în sufletul sensibil al fetei. Anca a pornit cu strângere de inimă încotro bănuia că se află bucătăria, lăsând-o în continuare pradă propriei suferințe, aprinde lumina și a început să exploreze pe cont propriu în dulapurile bucătăriei familiei Belmonte, în căutarea celor necesare pentru a face un ceai. Deschidea la întâmplare câteva uși ale dulapurilor cu vitrine frumos aranjate de-a lungul pereților încăperii, până ce a găsit ceainicul și tot ce-i mai trebuia. S-a apropiat de mașina de gătit și a pus apa la încălzit. Între vasele de porțelan rânduite într-o vitrină a mobilei, a descoperit pe cel cu ceai. Miere și lămâi a găsit în frigider și în cele din urmă a reușit să facă un ceai aromat pentru ele amândouă, sperând să ofere astfel, un pic de confort sufletului traumatizat al prietenei sale.
Când ea terminase de preparat ceaiul, a apărut și Desire îmbrăcată cu un capot de bumbac de culoare albă, cu fața palidă și ochii plânși, dar într-o stare de spirit ceva mai calmă, mai liniștită decât la sosire. Era încă vizibilă vânătaia de sub ochi deși, probabil că o mascase cu fard, buza era un pic umflată și rana mai profundă ce o avea pe buză cu siguranță o va mai supăra câteva zile. Se mișca lejer fără acele grimase de durere și părea că sub sân lovitura primită fusese mai puțin gravă decât se temuseră ea și tatăl său. Asta era bine. Fizic daunele nu erau de neînlăturat, psihic însă… aici rănile bănuia că sunt mult mai profunde și greu de vindecat
– Ceaiul e gata! Te rog ia loc și să nu mă critici, că nu știu exact, dacă l-am făcut așa cum ți-ar plăcea ție!
Zice Anca surâzătoare , încercând să-i distragă gândurile de la necazul ei. Desire i-a răspuns îndatoritoare:
– Nu trebuie să te preocupi Anca, nu-s pretențioasă. Eu beau ceai rareori, sunt în schimb o băutoare de cafea împătimită și dimineață îți voi prepara eu o cafea bună.
Se străduia să pară mai destinsă, schițând chiar o tentativă de zâmbet firav în colțul gurii.
– Perfect! Aștept dimineața, ca să bem cafeaua împreună!
– După ce bem ceaiul, vino cu mine să-ți arăt camera ta unde poți să te odihnești, că din pricina mea nu ai dormit nici o clipă în noaptea aceasta.
– Nu-ți face griji pentru mine, azi am zi liberă și voi dormi suficient. Și tu trebuie să te liniștești și să încerci să dormi. Apoi, ar fi bine să te vadă un medic după părerea mea. Eu îmi fac grijii pentru starea ta, draga mea. Sunt de părere că ar trebui să-i denunți pe ticăloșii aceia. Înțeleg că nu-ți va vi ușor, însă ei merită să plătească pentru ce ți-au făcut.
– Ooof! Ai multă dreptate Anca, însă acum fiindcă tu m-ai salvat și suntem prietene, îți voi destăinui niște lucruri de care nu sunt deloc mândră în acest moment și necazul acesta mare pe capul meu mi l-am atras singură cu un mod de a gândi și comporta, foarte superficial, care nu e deloc potrivit cu pregătirea și vârsta mea.
Am 30 ani și sunt eu însă-mi un medic. Tu ești mai tânără față de mine și ești mai înțeleaptă. Vezi Anca? Ai mei…tata mai precis mi-a interzis cu mult timp în urmă să-l mai frecventez pe Marco pentru că lua droguri, vindea chiar și a încercat să mă atragă și pe mine atunci, în cercul lui vicios. Aveam 17 ani, tata a descoperit exact la timp, în ce belea eram pe punctul să intru și a luat măsuri severe, îndepărtându-mă de Marco în mod categoric, rupând orice legătură între noi. O vreme, după acel incident el m-a controlat cu strictețe. Angajase un om, care era încontinuu pe urmele mele, oriunde mergeam, îmi verifica toți prietenii și dacă el avea dubii despre vreunul, îmi interzicea să-l mai frecventez. În puține cunvinte, mă simțeam ca o pasăre într-o colivie, îmi lipsea libertatea de alegere și spiritul meu se revolta. Am ajuns la vârsta aceasta și el încă încearcă să-mi cenzureze acțiunile, să-mi sugereze ce trebuie și ce nu. Chiar și cu prietenii mei, pentru a-mi permite să-i frecventez, el continuă să-i verifice, chiar dacă o face în mod discret. Această lipsă a lui de încredere în mine, m-a determinat să dau petrecerea de ieri, profitând că el cu mama au plecat în vacanță. Acum după cele ce mi s-au întâmplat ajung să cred că sunt într-adevăr inaptă să trăiesc în afara coliviei și totuși există o parte din mine care se revoltă și strigă că nu-i adevărat. Pe Marco, eu l-am acceptat prea ușor, din nou în viața mea, fără știrea tatei, de curând. Am crezut ca o ingenuă fără experiență, tot ce el mi-a îndrugat, în ciuda celor întâmplate în trecut. Ce probă mai concludentă de imaturitate din partea mea ar mai trebui, ca să confirme, că tata toți anii aceștia a avut dreptate?
– Din cele ce-mi spui Desire, eu cred că ai greșit cu Marco, însă tatăl tău ar fi trebuit să se limiteze doar la Marco. Fiecare avem dreptul de a alege și a fi liberi. Extremele nu sunt de urmat în nici un sens.
– Au trecut anii, eu între timp am studiat , am și lucrat o perioadă și de curând mi-am sărbătorit cu rudele și prietenii cunoscuți de părinții mei terminarea universității. Mi-am luat diploma de medic veterinar așa cum am visat mereu. Cu puțin timp înainte, l-am reîntâlnit întâmplător pe Marco. El m-a convins că mă iubește la nebunie și că nu a putut să mă uite. L-am crezut, când mi-a spus că a ieșit din cercul acela obscur al drogurilor, că a făcut cure și acum e bine, că nu a mai recăzut în patima drogurilor de câțiva ani. Eu l-am crezut orbește, ca o idioată și am făcut la rândul meu o pasiune pentru el. Îl iubeam mult, însă de această dată am ținut secret față de ai mei totul. Ei nu au habar că eu am reluat relația cu el, nu știu nimic nici de petrecerea pe care eu am dat-o aseară profitând că ei sunt plecați în vacanță. Am organizat această petrecere de dragul lui Marco și la sugestia lui, am invitat pe cine a vrut el ca să-l compensez cumva pentru faptul că tata l-a umilit atunci demult și că nici acum am convingerea că nu ar fi aprobat cu nici un chip relația noastră. Din iubire și din superficialitate, m-am încrezut cu toată ființa mea în noul Marco și uite, cât am greșit!
Spunea Desire cu patos și lacrimile îi împăienjeneau din belșug ochii învinețiți și plini de suferință. Părea că nu putea opri deloc suspinele dureroase ce îi scuturau făptura și îi provocau iar acele spasme dureroase în locul de sub sân, judecând după crispările ce avea, când suspina. Anca se apropie de ea îngrijorată și-i spune
-Te rog, liniștește-te Desire! Văd că nu-i în regulă cu lovitura aceea ce ai căpătat sub coaste. Permite-mi să te ajut cumva!
– Mă doare când respir mai profund ,însă mai profundă e rana din adâncul inimii mele, dragă. Sunt medic Anca, crede-mă că m-am cercetat cu atenție și mă pricep. Nu-i foarte grav, cred că e posibil să am coasta fisurată și durerea e la suprafață, nu cred că e vreun organ interior atins. Gata, nu mai plâng! Prezența ta îmi face bine,draga mea. Deci, trebuie să-ți spun că am decis, că despre ceea ce am pățit în această noapte, nu trebuie să afle cu nici un preț părinții mei și pentru asta nu voi face denunț. Te rog foarte mult, spune-i și tatălui tău că aceasta e hotărârea mea și am motivele mele să procedez astfel. Abia ce sosesc ai mei, am decis să-i anunț că plec în nordul țării la niște rude ale noastre și voi căuta să-mi găsesc job și să mă stabilesc acolo, departe de pericolul la care m-ași expune rămânând în Pescara și sunt conștientă că mi-aș expune și părinții, căci cum chiar tu mi-ai spus, acești oameni sunt periculoși cu adevărat și eu chiar de mă țin la distanță după lecția aceasta oribilă ce am primit, pe o cale, sau alta, vor încerca să mai lovească și să se răzbune, că le-am dejucat planul. Deocamdată asta am decis și pe parcurs voi vedea ce pot să fac. Ticăloșii aceștia îmi vor plăti cu vârf și îndesat pentru ce mi-au făcut, însă toate la timpul lor. Nu doresc să plătească alții sau să aduc nenorocire vouă și părinților mei pentru greșeala mea.
– Este un raționament înțelept Desire,însă nu-i bine să te izolezi și să încerci să duci în suflet o durere care poate să te răpună dacă nu te eliberezi de ea. Ia aminte!
Desire vorbise cu îndârjire, de data aceasta parcă vorbise mai mult cu sine însuși și privirea îi era strălucitoare, arzândă, mistuită de focul urii care se pare, o ajuta să se ridice după lovitura primită și să ia decizii cu hotărâre și curaj. Ciudat, cum poate deveni un sentiment extrem ca ura, un motiv de a reacționa și un stimulent atât de eficace în momente de cumpănă!
După ce un moment mai lung a stat cu picioarele pe scaunul ei îmbrățișate, legănându-se încetișor ca în transă, cu bărbia sprijinită pe genunchi privind în depărtări, cu gândurile alergând cu febrilitate în căutarea unor căi doar de ea știute pentru ași pune în practică planurile ce se înfiripau acum pe loc în mintea sa, cu privirile concentrate și umbrite ca de neguri, se destinde deodată, sorbi cu sete restul de ceai ce mai rămăsese în cană, coborî picioarele în papucii de pluș așezați alături, se ridică și puse un sărut afectuos pe fruntea Ancăi, apoi rupse tăcerea care se lăsase între ele:
– Hai la culcare Anca! Am profitat destul de răbdarea ta! Mai târziu trebuie să mă interesez de acele sărmane prietene ale mele, Maria Carla și Diana care fără voia mea poate că le-am târât în vreun necaz mare, invitându-le la acea petrecere nefastă. Cine știe, cum au ajuns acasă sărmanele? Neapărat, le voi chema în dimineața aceasta. Acum mă simt în stare să înfrunt bastarzii aceia, ținându-i departe cu amenințarea că îi denunț. Ei, nu au cum să știe că nu o voi face.
Va urma.

[Corina Militaru]

Frumos scris! Totuși mai ai de curățat. :) Repetiții, detalii prea multe, câteva greșeli de redactare... 

Una peste alta, am citit cu plăcere și aștept continuarea. :)