Magiile toamnei

[Giurgiu Silvia]

          Toamna îşi etalează vesmântul exotic pe aleile tăcute, orgolioasă de frumuseţea ce i-a fost dăruită de zei.Pe măsuţa ei de toaletă sticluţe de parfumuri viu colorate se aliniază cuminţi şi ordonate, aşteptându-şi răbdătoare rândul. Vor fi folosite din belşug, fiecare, căci cocheta Doamnă adoră să-şi schimbe ţinuta şi parfumul de câteva ori pe zi. La câţiva paşi de frământarea naturii se întinde leneş oraşul micuţ, al cărui puls creşte odată cu fluxul mării. Dimineaţa de octombrie aduce cu sine din catacombele întunecate ale nopţii, saci transparenţi cu diamante pe care le împrăştie generoasă pe străzile umede, pe pajiştile înmiresmate, pe frunţile şi prin părul trecătorilor orbi ce ignoră cu desăvârşire darul preţios al universului, în goana lor terestră după bogaţii puerile şi efemere. Doar ochiul poetului percepe valori ce abundă la tot pasul şi pentru oricine e dispus să le culeagă, pe care natura le oferă că ofrandă de suflet lumii tot mai sărace şi mai nefericite. Cine mai poate vedea diamantul sublim al firului înrourat de iarbă strivit nemilos de paşii grăbiţi ai omului în goana sa după himere? Care suflet mai tresare la mângâierea duioasă a razei ce se strecoară curioasă printre ramurile tainice ale copacilor? Ce privire se mai opreşte să admire o clipă povestea complexă a florilor ce surâd îngăduitoare lumii frivole şi blazate?
         Deodată, vântul se opreşte surprins deasupra lacului umbrit de sălcii graţioase ce se unduiesc misterios deasupra unui cârd de lebede. Parcul imens din inima oraşului se trezeşte la viaţă sub ochii extaziaţi ai unui personaj bizar ce se străduieşte să surprindă pe şevaletul său magia naturii somnoroase. De sub un pâlc de păpădie ies curioase şi scandalizate câteva ratuste, desprinse din căldura ocrotitoare a aripei materne ca să îşi apere domeniul de ochii indiscreţi ai intrusului cu penel. Plictisită şi deranjată, mama-rată îşi cheamă progeniturile obraznice şi nesăbuite, dorind să îşi continue somnul încă neterminat. Cum la apel nu se prezintă nimeni, se ridică supărată şi aruncă o privire în jur, scuturandu-şi aripile amorţite. Cu ochii goi priveşte şi ea intrusul de pe mal şi apoi îi întoarce spatele ostentativ aruncându-i o insultă zgomotoasă. Îngrijoraţi, micuţii aleargă să-şi îmbuneze mama cu drăgălăşeniile lor şirete, ca nu cumva mânia ei să se descarce asupra lor mai târziu. Lebedele măgulite de atenţia admirativă ce le era adresată, plutesc graţioase şi merete ca nişte doamne de la curtea regală, foarte conştiente de frumuseţea lor. Penelul aleargă inspirat pe panza răbdătoare, lăsând în urma sa forme şi culori sublime. Platanii uriaşi primesc ofranda soarelui cu recunoştinţă, inclinandu-se supuşi zeului luminii. Toamna le răsfiră pletele într-o dezmierdare blajină. Frunze resemnate plutesc lin printre crengi şoptindu-şi ,,adio" cu triste ecouri. Doar pictorul acela curios le surpinde sfârşitul tăcut pe panza lui, prelungindu-le astfel existenţa amăgitoare.
         Pe pământul reavăn, întâlnesc alte surate la fel de învinse şi se îmbrăţişează strâns în apărare de furia vântului ce le desparte chiar şi în ceas de răscruce, fără pic de compasiune. Şoptesc înfricoşate mustrări neauzite tiranului nevăzut.
Unele îşi strigă durerea sub paşii grăbiţi ai omului ce calcă orbeşte peste ele rănindu-le sfârşitul.Nimeni nu aude, nimănui nu-i pasă!Numai timpul aduce alinarea sa implacabilă, adormind durerea vieţii întrerupte.

[Sofia Sincă]

Un tablou superb de toamnă, scris de așa manieră încât ochiul să poată cuprinde detalii, fără să fie nevoie de vreun stop-cadru. Latura lirică a textului conduce cititorul din frumos în și mai frumos.

De ce nu l-ai adus pentru concurs? Sau vei aduce altul... Eu aștept.

Cu deosebita plăcere a texului,

Sofy

[Giurgiu Silvia]

Multumesc pentru apreciere,d-na Sofy!Nu m -am gandit ca ar merita sa participe la vreun concurs literar,modesta mea creatie.Nici nu am luat in considerare posibilitatea aceasta, prin urmare nici nu am citit cum trebuie sa procedez.

[Sofia Sincă]

Dar mai este timp... nu prea mult. Scrie la frontispiciul paginii de start. Cum nu v-ați gândit? scrieți atât de bine, elevat, frumos. Și apoi nu se lasă cu capete tăiate... :)) Deci, eu aștept. Acesta nu se mai poate, că a fost expus, dar un altul se poate imediat concepe... Toamna oferă o gamă vastă de inspirație.

Cu drag,

Sofy

[Corina Militaru]

Penelul aleargă inspirat pe panza răbdătoare... Tot inspirat se se așează și cuvintele în această pagină. Superb tablou! :)

[Mihaela Suciu]

Sofy, are un ochi foarte bun. Scrii bine! Te încurajez să participi la concurs.

[Giurgiu Silvia]

V-am urmat incurajarile si ...am comis-o!va multumesc din suflet ptr incredere,doamnelor si sper sa nu fac o prostie mai mare ca mine participand la un concurs pentru care nu ma consider pregatita!Cum spune d-na Sofy,nu se va lasa cu capete taiate,asa ca mai am o speranta!:)))