JURNAL DE CĂLĂTORIE | turnul cu ceas

[Adrian Mondea]

 Seria "Oraşul Buzău văzut dincolo de aparențe"

Buzăul, oraşul Vechiului Regat, oraşul ce se pierde în negura vremurilor, oraşul trăirilor la răscruce de vremuri şi drumuri. Parcă niciunde, visurile, gândurile nu se lasă mai slobode cu atâta alinare şi simţire decât aici în răcoarea Crângului nostalgic, în freamăt de frunze, pe un cer mai albasru ca cerul, pe undele apei ce străbate la nord est obrazul ce se pune chezaş, prin lucrarea Sfântului Sava, pentru noi – urmaşii păsărilor Phoenix. Câtă putere, credinţă şi câtă dârzenie emană din străfundul acestui pământ sfânt, stropit cu sânge, lacrimi şi suferinţe, oraş renăscut de strămoşii noştrii pe grămezile de cenuşă lăsate de năvălitorii sălbatici. Duhul naturii ce pulsează din venerabilul stejar mărturie a Codrilor Vlăsiei ce acoperă cu cetina lui verde de secole simţirile noastre, semn peste timp, pavază şi scut, o mărturie de dor de libertate. Locul unde Carpaţii cad în genunchi pentru o clipă eternă iar ciulinii Bărăganului fac roată luminii ca'n cer. Clipele frumoase ale copilăriei în târgul Drăgăicii când de Sânziene fete şi feciori îşi furau câte o privire printre maramele albe şi florile de drăgăicuţe purtate la pălării şi în codiţe. Căsuţa bunicii, albă ca părul său nins de o viaţă, o altfel de viaţă, cu pridvor, cu chemări şi poveşti spuse la gura sobei. Buzău, dorul de viaţă ... Pentru a privi oraşul ca un buzoian trebuie să-ţi deschizi gândul şi inima. Numai aşa nostalgiile, tradiţiile, culorile vremilor şi drumurile devenirii de sine se pot conexa întro simbioză perfectă – biografia acestui oraş.

Turnul cu ceas
Din depărtare, văzut prin rama ochelarilor groşi şi obiectivul aparatului foto, foişorul Palatului Comunal nu este decât un turn de veghe ce reazemă oraşul, contemplându-l poate în tot ce reprezintă mai simplu şi mai falic mod cu putinţă. Când te apropii îţi face impresia că împunge cerul şi te amestecă, fir peste fir, în naosul timpului care sălăjuieşte sub cupolă, tainic şi trainic deopotrivă, înverşunat în plină piaţă, împotriva urzelilor şi iţelor vremii. Privindu-l de sus, parcă ar fi un păstor ce-şi strânge berbecuţii gata să plece la târgul Drăgăicii, coamele lânoase ale caselor adunate toate la cântecul de bucurie al stăpânului ce se pregăteşte de sărbătoare. Doar linia orizontului poate strica cu o tuşă perfectă tabloul citadin ce-şi strânge sub mantie gânguritul porumbeilor din pod, gângurit ce împrăştie şuierul vântului cu seminţe de aripi. Parcă mai ieri foişorul era trist de locuit, sânziene nemaiputându-şi spune povestea. Îndată ce ziua începe să se nască, treptele sale, a cărui scară în spirală te îmbie să visezi să atingi norii în rotocoale de vulturi, îşi proiectează umbrele într-un joc de-a v-aţi ascunselea cu vitralii gravate cu linii de cenuşă. Privită de sus, Aleea Trandafirilor îmi aduce în memoria atât de ascunsă, izul înmiresmat al copilăriei, unde bunicii se-mbrăcau cu straie de sărbătoare să vină la sfat pentru diferite trebuinţe. Pâinea cea caldă, mâinile bunicii tremurânde, rânduite şi prevăzătoare îndemnând la răbdare şi credinţă, liniştea zilei şi acea tăcere hrănitoare amestecată-n culori atât de diferite, atât de calde şi atât de prozaice, încât soarele venea să se încălzească îmbâcsit de funingine, la gura inimii noastre.

Supus vitregiilor vremii, turnul cu ceas renaşte ca pasărea Phoenix. Contopindu-te cu el, renăscând din propria sa cenuşă, îţi doreşti să se işte afară ploaia, simţindu-te în siguranţa în confortul izolării, rezemând ca un bard bolta cetăţii.

[Corina Militaru]

Foarte frumos, dar ar trebui mutat la grupul JURNAL DE CĂLĂTORIE. Am citit cu plăcere! :)

[gina zaharia]

Adrian, să nu-mi spui că ești buzoian și eu nu știu! Trec zilnic pe lângă turnul cu ceas, dar niciodată nu l-am vorbit de bine așa cum ai făcut tu. Cât despre răcoarea Crângului, e o binecuvântare :)

Am citit cu încântare!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: Titlurile operelor literar-artistice nu se scriu cu majuscule (ci doar cu majusculă)! 

Titlul acestui text, îl văd cam așa: Jurnal de călătorie – Turnul cu ceas ori Jurnal de călătorie. Turnul cu ceas   

Notă: Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... Cu excepția când se încheie un citat, sau se închide paranteza, după punctele de suspensie nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. Excesul folosirii lor dă impresia de vocabular sărac, ori de neputință în comunicare.

nord est > nord-est

ca'n > ca-n

întro > într-o  

Evită aliterații/cacofonii de genul: strica cu o tușă  

Da, un text cald, bine scris.

da Coza