După aceasta din 1958, când „ glorioasa” Armată Roşie eliberatoare avea să părăsească odată pentru totdeauna România, am intrat sub zodia unui alt model care avea să-mi încânte adolescenţa, cel al Cireşarilor . Copilăria idilică aşa cum a descris-o Ionel Teodoreanu în La Medeleni, privită metaforic prin ochii lui Dănuţ şi ai Monicăi cu care aveam să iau contact mult mai târziu ca tânăr profesor când romanul avea să fie tipărit în BPT, era încă departe. Deocamdată mă mulţumeam să trec prin aventuri imaginare, alături de eroi mai aproape de vârsta mea, printre care năzbâtiosul puşti Tic şi alter-egoul său patruped canin Ţombi. Ceea ce ne uimea pe toţi, atunci când intram împreună cu ei în incredibile pericole in „ Castelul fetei în alb” , era faptul că noii mei preferaţi nu participau niciodată la adunări de UTM, iar omniprezenta clasă muncitoare lipsea cu desăvârşire şi niciun activist vigilent nu apărea brusc din paginile cărţii ca să ne tulbure plăcerea lecturii. Era aventură pură aşa cum ne-o doream cu toţii, la care ne îndemna şi un alt mare romancier al adolescenţei noastre Radu Tudoran. După ce am citit „ Toate pânzele sus” eu şi cel mai bun prieten al meu Doru, am decis să fugim de acasă, să ne facem marinari, dar goeleta Speranţa şi înţeleptul ei căpitan Anton Lupan ridicase deja ancora cu întregul său echipaj, şi cu Ismail bolborisând la timonă în româneasca lui stâlcită, lăsându-ne pe ţărm , privind-o cum se pierde în zare. Era vremea în care dând abrupt din coate realismul socialist îşi făcea loc în manualele noastre şcolare iar Silvester Andrei cu ajutorul substanţial al poetului Alexandru Toma se chinuia să salveze abatajul. Noi eram lăsaţi să ne mirăm de ce Titu Maiorescu, un prim minstru al regimului burghezo- moşieresc , despre care nu aflasem că este şi un mare critic literar, îl lăsa să moară de foame pe Eminescu,  ca ziarist, la Curierul de Iaşi ”foaia vitelor de pripas ” şi mâncam fericiţi din fructele roşii de atâta comunism ale Mărului de lângă drum despre a cărui autor „academicianul”Mihai Beniuc aveam să aflu mult mai târziu că se lăudase că ştie şapte limbi şi ruseşte. Unii dintre noi cei cu mai multe lecturi ne refugiam în braţele istoriei adică mai bine zis începeam să îl citim pe Bălcescu şi pe cronicari şi ne miram din nou de ce profesorul nostru de specialitate, prefera să ne recomande astfel de lecturi, altele decât cele din manualul oficial de Istoria RPR în care M.Roller, dentistul devenit peste noapte şi el academician ne făcea de-a dreptul urmaşii ai slavilor, a treia componentă majoră în etnogeneză ,şi altera grav istoria noastră naţională.
Cineva, poate, va observa că nu am amintit aici mai nimic despre clasicii literaturii române atât cât se mai studiau pe atunci în nişte manuale invadate de literatura proletcultistă. Din fericire Biblioteca Şcolarului şi Biblioteca Pentru Toţi ne puneau la îndemână, operele lor fundamentale pe care le citeam fără să ne îndemne nimeni, astfel că literatura bună pătrundea în noi, prin toţi porii, ca o ploaie binefăcătoare de vară. Eminescu chiar şi fără celebra sa Doină era tot la baza mitului naţional şi nimeni nu îndrăznise să gândească , darmite să îl considere scheletul ascuns în dulapul literaturii române. Fraţii Jderi a fost pentru mine multă vreme una din cărţile mele de căpătâi, Sadoveanu era Ceahlăul prozei româneşti, iar romanele lui Rebreanu le-am citit cu creionul în mână, subliniind anumite pasaje, dar din cu totul alte motive, imputabile în special Nadinei. Aflasem bineânţeles la ore că erau şi autori care nu puteau fi publicaţi pentru că fuseseră” vânduţi”, acelui regim de tristă amintire iar mai în şoaptă că din biblioteca Liceului Unirea din Focşani fuseseră epurate şi distruse o serie de cărţi „ subversive” ale unor mari scriitori români, ceea ce ni se părea incredibil şi a fost repede asimilat unui zvon răspândit de duşmanii noului regim de democraţie populară. Din fericire „romancierul” George Călinescu ne era deja accesibil cu a sa Enigmă a Otiliei, Titanic Vals ne însenina feţele şi ne aducea zâmbetul pe buze alături de „ pungaşul”Tudorică Muşatescu , Pristanda număra seagurile la primărie, iar Petru Dumitriu nu se refugiase încă în braţele imperialiştilor occidentali cu celebra sa Cronică de familie cu tot. La Scoala de Literatură, Nicolae Labiş abia începea să migălească la Moartea Căprioarei. De la Bolintineanu la Topârceanu toate numele „ grele” ale poeziei româneşti ne erau familiare, iar Arghezi incepuse şi el să recapete dreptul de a fi publicat în cetate. Erau semne bune de desprimăvărare , dar nu incepuse desgheţul.
Nu pot să termin acest periplu prin lumea mirifică a începuturilor mele, fără să relatez o intâmplare care la acea vreme a avut însemnătatea ei şi pentru care am fi putut avea mari necazuri „politiceşti” mergând până la exmatricularea iniţiatorilor. În mintea noastră încă necoaptă de enfants terribles şi mari amatori de literatură cu toptanul nu îşi găsise încă locul învăţătura cronicarului că” nu sunt vremurile sub om ci bietul om sub vremuri” .
Aşadar pentru a nu mai lungi mult povestea, am să vă reamintesc celor care au fost de un văleat cu mine, că la fel cu miile de şcolari din Republlca Populară Română, începeam orele cântând Imnul de stat în care Matei Socor ne amintea cu gratitudine că „Infrăţit fi-va veşnic al nostru popor / Cu poporul sovietic eliberator” şi sfârşeam cu Imnul URSS din care aflam că popoarele sovietice trăiesc libere într-o strânsă uniune, în care dacă mai dura mult Ana , Luca şi cu Dej ne –ar fi dat brânci cu de-a sila. Întâmplarea a făcut că in aceeaşi vreme învăţasem la singura noastră oră de franceză două poezii care prin conţinutul lor revoluţionar nu fuseseră interzise: La Marseillaise şi L’Internationale creaţie a poetului comunard Eugene Pottier a cărei traducere în limba română ne era cunoscută şi mult cântată în epocă ca imn al proletariatului de pretutindeni. Nu ştiu cine a avut iniţiativa, sau am făcut-o spontan, cu de la sine putere, dar am inceput la un moment dat să înlocuim imnurile oficiale cu cele două poezii in limba lor originală. Ulterior aveam să motivăm că şi ele sunt la urma urmei tot revoluţionare şi ca astfel incercăm să ne apofundăm precarele noastre cunoştinţe in limba lui Voltaire. La început aproape nimeni nu ne-a băgat în seamă sau cel puţin ne-a privit „ vitejia” cu un zâmbet condescendent, iar noi încântaţi de curajul nostru am continuat să le răcnim cât ne ţineau plămânii, săptămâni de-a rândul. Cum exemplul nostru începuse să contamineze şi alte clase,iar problema devenea serioasă , un tovarăş dornic de afirmare a ridicat-o in şedinţa de partid cerând să fie aflaţi vinovaţii. Ancheta care a urmat, s-a stins foarte repede, pentru că în clasa noastră aveam drept coleg şi prim solist la cor, pe fiul unui tovarăş de nădejde, cu origine muncitorească şi pe deasupra deputat în Marea Adunare Naţională. La prima oră de diriginţie, tovarăşul a participat şi el ca invitat, dojenindu-ne părinteşte şi aducând lucrurile în albia lor firească, mai ales în ce priveşte cele vreo două corigenţe pe care loaza lui le acumulase cu totul şi cu totul întâmplător şi de care tot întâmplător uitase să-i spună. In ce mă priveşte şi astăzi trezit in plină noapte sunt gata să recit in original:
Allons enfants de la Patrie
Le jour de gloire est arrivé.
Contre nous de la tyrannie |:
L'étendard sanglant est levé :

Vizualizări: 149

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am citit cu plăcere, cu zâmbetul pe buze şi cu emoţia reamintirii. Şi noi cântam in liceu Marseilleza in original iar dna de franceză ne acompania la pian. Cireşarii ,La Medeleni  şi Toate pânzele sus mi-au delectat copilăria. Ce păcat că astăzi, copiii nu prea mai citesc! Cât despre Beniuc, îmi aduc aminte de versurile care circulau, pe lângă mărul de lângă drum, poate  astea nici nu erau ale lui, dar erau nostime:

Eu sunt poetul Beniuc

care vorbeste

sapte limbi şi ruseşte.

Am citit cu drag şi aştept continuarea.

Deosebirea intre lecturile noastre printre altele ş i datorită vârstei mele, mai înaintată, au facut ca La Medeleni sa fie pe vremea coppilariei mele la index şi eu am citit-o cand eram deja profesor.

Versurile la care faci referire se regăsesc la Marin Sorescu inntr-o parodie din "Singur printre poeţi"

Acum când merg pe stradă singur cuc

Ascult ce spune lumea pe lumeste

Acesta e poetul M Beniuc

Ce stie sapte limbi şi englezeşte

Sorescu il parodia pe Beniuc, dar versurile originale sunt cele în care el declara că ştie şapte limbi şi ruseste. Îmi aduc aminte că profesoara de istorie , in liceu, ca să ne distrăm ne mai citea versuri dintr-un poet proletcultist, A. Toma, care avea nişte poezii cu cooperativizarea şi noi râdeam până la lacrimi. Iar profesoara de rusă, biata de ea, era o evreică trecută prin lagăr, care era foarte marcată de această experienţă, avea numărul pe braţ şi tremura când în sala de alături se auzea la pian Marseilleza. Nu vorbea niciodată de întâmplările prin care a trecut, dar am aflat că francezii fuseseră cei care o eliberaseră din lagăr. Era fascinată de un tenor celebru ale cărui plăci de vinil ni le punea mereu să le ascultăm, Nicolai Gedda. Of, amintiri!

Cireșarii, La Medeleni... N-am putut să nu zâmbesc amintirilor mele. :) Cât mi-au încântat copilăria! 

Mi-a plăcut foarte mult și acest fragment. Aștept cu nerăbdare continuarea :)

Textul, înțesat de pasaje în care se descrie,  cu ușoară ironie atmosfera timpului, cu adevărate comori literare pe care le citeam este savuros. Aglomerare detaliilor îi sporește farmecul. Teribilismul tinereții... cu ceea ce avea la îndemână. Pentru mine sunt reprezentative deoarece mă regăsesc în ele.

Am citit cu deosebită plăcere și aștept continuarea.

Sofy

... trecusem să vă multumesc si iată-mă  copleșită de adevărul vremurilor de odinioară! V-am citit cu drag!

Memorii... Memorii... Filoane de aur.

da Coza

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

eunescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 2 ore în urmă
Laura H. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bat clopotele pentru scriitor!... a utilizatorului Sofia Sincă
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Laura H. îi place postarea pe blog Bat clopotele pentru scriitor!... a lui Sofia Sincă
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Sofia Sincă îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Laura H. îi place postarea pe blog Risipitorul luminii – In Memoriam, Ion Lazăr da Coza a lui Nădejde Angelina
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 3 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nuduri de ziua mea a utilizatorului eunescu
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de eunescu
cu 4 ore în urmă
Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 5 ore în urmă
bolache alexandru şi Popescu Albert-Sebastien sunt acum prieteni
cu 13 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am fost la Coza! a utilizatorului Tudor Cicu
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Despre viață și moarte numai bine a lui Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog „A muri înseamnă, de fapt, a te muta într-o stea” a lui Ana C. Ronescu
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elena Mititelu îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 15 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poetul din mine trăiește - în memoria lui Ioan Lazăr da Coza a utilizatorului gabriel cristea
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Despre viață și moarte numai bine a lui Costel Zăgan
cu 15 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Risipitorul luminii – In Memoriam, Ion Lazăr da Coza a utilizatorului Nădejde Angelina
cu 15 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor