definitie

[Exemplu de Titlu]

        Şi de-ar fi să mă duc m-aş duce acolo unde nimeni nu mi-ar duce dorul! Aş vorbi şi ecoul nu m-ar auzi. În depărtare sunt doar o umbră despărţită de omul ei. Iată-mă pe mine, cuceritorul singuratic, cel cu o mie de fete şi fără umbre! Vrei să mă găseşti? Vrei să fac parte din viaţa ta?
     Nimeni şi nimic nu m-ar putea opri să vin la tine, nimeni şi nimic nu m-ar opri să plec într-o clipă. Sunt un călător care îşi caută umbra, un ţesător poznaş al sorţilor. Când nu mă chemi atunci voi veni. De mă vei primi te voi învăţa să pierzi râzând şi să câştigi zâmbind, te voi învăţa să te sprijini de valuri, te voi învăţa să verşi cupa şi să sorbi vinul din palmă, te voi învăţa să vezi nevăzutul, te voi învăţa să gândeşti în versuri şi să vorbeşti în poveşti. Sunt un capriciu al timpului, vrei să-ţi pierzi vremea cu mine?
     Te voi invata să aştepţi în tăcere şi cu răbdare. Voi veni călcând apăsat, totuşi nu îmi vei auzi paşii, te voi strânge că într-o menghină, totuşi nu vei simţi decât o adiere mai caldă, îţi voi săruta ochii, totuşi te vei simţi mai greu ca o stâncă prăbuşită în adâncuri învolburate. Nu te teme,nu te vei inneca, nu vei muri dar vei fi foarte aproape de moarte.Numele meu?
     Vrei să ştii chipul meu? Vrei să mă vezi, să mă atingi? Sunt o poartă. Dacă loveşti cu pumnii voi rămâne veşnic închisă, dacă mă priveşti mai tandru voi lumina întunericul din tine. Sunt o umbră fără omul ei. Stau alături de tine de când te ştii. Tu nu mă ştii, dar ştii că exişti prin mine. Fără mine ai fi o adunătură de oase, fără tine aş fi o groapă goală. Cine sunt eu?
     Întreabă fluturii şi îţi vor răspunde în zbor peste flori.Întreabă florile şi îţi vor răspunde în cor cu albinele. Întreabă cerul şi îţi va răspunde dumnezeul în care crezi. Întreabă pământul şi îţi va raspunde un vierme, întreabă-ţi visele şi ele îţi vor răspunde în alb şi negru. Eu sunt ceea ce ai vrea să fiu, sunt dorul şi jalea ta, cheia către paradisul tău, o umbră!Vrei să fii tu omul meu?
     În ziua când va fi să vin te vei schimba la faţă. Numele meu? Nu am nume, sunt şi nu sunt, îmi place să visez de aceea pe  mine moartea încă nu m-a găsit, eu nu am suflet totuşi eu sunt sufletul tău, ştiu să cânt pe orice notă, totuşi glasul mi se confunda cu zefirul, cunosc toate limbile pământului, totuşi nu vorbesc niciodată pe limba ta.
Tu, mi-ai găsit un nume, tu m-ai pus la dreapta Dumnezeului tău, tu te lupţi să-mi furi nemurirea, tu mi-ai născocit sărbători colorate cu miros de ciocolată şi tot tu jertfeşti pe altarul meu lacrimile tale! Tu , ca să mă cunoşti mi-ai pus numele  iubire! 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Am întâlnit de vreo 6-7 ori cuvântul totuşi... Totuşi e cam mult.

Mici scăpări la diacritice.

Lipsesc nişte blancuri (pauze) după semne de punctuaţie.

Textul trădează talent, mână formată pentru scris, spirit cultivat...

Te mai aşteptăm.

Îmbrăţişări,

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Încântată de prima întâlnire,

corect: îneca

[Sofia Sincă]

Un mic eseu definitoriu pentru iubire. Foarte interesant sunt puse ideile, foarte interesant construită definiţia iubirii.

Mara, am observat şi în acest text şi în celălalt ''îneca, înecat'' scrii cu doi de ''n''. Corect este cu unul.

Cu prietenie, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

    Cat de frumos te definesti pe tine insati , Mara! Ni te-ai prezentat si ni te-ai oferit in ipostaza cea mai inaltatoare: iubirea. Toata iubirea mea si credinta ca esti un om special si un scriitor cu har. Te astept !