Dans haotic

[Exemplu de Titlu]

Ce blândă-i noaptea când se sfârşeşte în noi haotic!

Frunzele valsează  zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienţilor din magazinul de mărunţişuri; te caut în buzunărelul din colţ… e plin, încărcat de cuvinte speriate ţâşnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe ţintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogoreşti şi ţi se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul-minune zâmbind năstruşnic şi misterios…  vreau să-ţi fur lanţul ce mi l-ai dăruit, să fim dezlegaţi de toate frământările; m-aş destăinui, m-aş confesa, ţi-aş spune orice dar mi-e frică… mi-e tare frică de Verde Împărat!  

 În magazinul de chiţibuşuri m-ai zărit imediat; tu… Împărăteasa cerurilor, Gladiola veşniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună cu ultimii bani găsiţi în buzunăraşul din piept, abia mai răsuflam înverşunaţi recitind într-un gând şoptit tot ce aveam pe suflet; păreai părăsită însă ţi-ai schimbat registrul vocal şi supoziţiile până te-am pierdut în grămada de vise timide; pe măsură ce te apropiai gândurile dansau… râdea verde Împăratul Verde!       

În magazinul de antichităţi din nou ai dat peste mine… exasperată că nici aici nu-ţi las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit şi cenuşă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit flămânzeau şi cântau simfonii perpetui de culori şi arome...  Împăratul Verde era verde pal!

În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete; perechea de pepeni şi mai mulţi ieşind din aglomeraţie se  zbenguiau  fascinanţi în terminaţii printre răzoarele frustrate. 

În magazinul de şiretlicuri ai intrat nesigură, nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme şi-atunci m-ai simţit năvălind peste tine; epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea şi-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse…  Verdele Împărat era vânăt.

În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii şi frunze de ţelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată… şi pe mine făcut maioneză, râdea bucuros a piânset, Verde Împărat!

În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii. Idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume…  scrâşnea afânat Verde Împărat!

În magazinul de abţibilduri se vindeau la solduri iubiri veşnic noi aflate la concurenţă cu însetatele buze, flămânde de-atâtea bunătăţi, dornice de mulţumiri ricoşate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ţinută prea elegantă; în infinitivul uşor depărtat şi-n opoziţie continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă şi-un ardei gogonat, rătăciţi împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realităţile fecunde şi-ai cutremurat stelele întunecate de veşti negrăite.

În magazinul de şmecherii ai împroşcat din trompetă alergând amorţirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfinţit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale; ai reprogramat cronometrul şi am clacat amândoi răsturnaţi în valuri. Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coşmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă; tu, împărăteasa ideilor înhăţate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate.

În magazinul de ciudăţenii ai împachetat veri foşnitoare care mă îmbâcseau plictisite, gelozii en gros, nori încărcaţi cu iluzii plesnitoare, inconştienţe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturat printre cioburi de ametist şi te-ai calmat călcând munţii peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu smirnă şi lapte de la sânii tăi elicoidali; ai evitat verdeaţa impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleştar şi ai sorbit ploaia repezită care ţi-a făcut inima fleaşcă şi ţi-au  moleşit picioarele înfierbântate. Împăratul Verde era epuizat!

În magazinul de suveniruri zburdai în rochiţa cu o geometrie filigranată uluitoare şi-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind şuviţele unor nădejdi aşteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conştientă şi împotriva tuturor care te împroşcau cu stigmate în răspăr iar vremelnicele concepţii le-ai aruncat în grabă eliberând aspiraţii furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi numai în mine şi nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărţirilor din lumea cocotierilor şi cocteilurilor, turnate în pahare de gheaţă !

            În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în şura cu trifoi greu mirositor şi floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecaţi şi nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele îngheţate; ai încurcat paşii şlefuiţi de timp şi am zburdat împreună, departe de Verde Împărat care pândea înverşunat dintre tufişuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenuşii, până au fugit înnebuniţi de zările sângerii curăţând umbrele şi ochii zânelor cu dantelării de alpaca.   

În magazinul de chilipiruri şi al dorinţelor nestăpânite în contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prinţul uitărilor din deşert şi tu, împărăteasa aşezării cuvintelor căutate, curbate şi fredonate, am înşfăcat energia nebiruită; iar tu n-ai ezitat să-ţi descoperi secţiunile intim pârjolite de aspiraţii inocente, năzuind împreună să ne atingem părţile nebronzate în pasiunea amintirilor… am sorbit lacomi, în ciuda Împăratului Verde, dintr-un pur imbold erotic, atracţiile vulgare dispărând în impulsuri omeneşti nevinovate, fibrilaţii cugetate şi violente curăţenii sufleteşti.

             Împărate… dă-mi Gladiola din ţinutul lacurilor limpezi şi casante, să tremurăm neastâmpăraţi de ospăţul serii, să  fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu linguriţa din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte şi să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate!   

[Corina Militaru]

În sufletul nostru o sumă de magazine prin care am trecut, am cautat, poate am găsit sau încă visăm să găsim acel ceva. :)

Mi-a plăcut mult!

[Sofia Sincă]

Un text relaxant cuprins între basm și realitate subtilă. Oricât de verde încearcă să se mențină Verdele Împărat, tot mai pălește uneori, nu rezistă la multitudinea de lucruri mărunte sau mai puțin, ale magazinelor existente, ale vieții de fapt. Nici nu mi-am închipuit că sunt atât de multe ciudățenii...

Admir poezia din proză, alunecare spre liric, foarte frumoasă, foarte romantică.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

O fantezie interesantă, lirică.

da Coza