Sorina parcurgea grăbită strada spre cea mai apropiată staţie de tramvai. Trebuia să întâlnească un client în celălalt capăt al oraşului. Oboseala îi dădea târcoale, dar nu-şi permitea s-o bage în seamă. Mai avea mult de alergat până seara. Ajunse în staţie şi în aşteptarea tramvaiului îşi făcea discursul pentru client. Trebuia să-l convingă să încheie contractul cu ea. Avea nevoie de acest lucru ca de aer. Se uită la ceas. Era târziu şi faptul că putea rata întâlnirea, o neliniştea.

- Sorinaa! se auzi ea strigată şi abia atunci observă o maşină oprită puţin mai sus de locul unde stătea.

        Trezită brusc din gânduri, Sorina încercă să-şi amintească de unde-l cunoştea pe bărbatul de la volan. „Off, ce ameţită sunt! Este Lucian.” realiză ea apropiindu-se de maşină.

- Nu mai cunoşti oamenii! o tachină fostul ei coleg de facultate pe care nu-l mai văzuse de mulţi ani.

- Nu! Nu! Mă gândeam la ceva, se apără ea.

- Dar te uitai la mine!

- Mă uitam, dar nu vedeam! Aşteptam tramvaiul. În trei sferturi de oră trebuie să fiu în Tomis-Nord.

- Te duc eu dacă vrei! Am drum încolo.

- Chiaar? Normal că vreau!

        Sorina urcă şi porniră pe străzile aglomerate la acea oră. Se relaxă în scaun bucuroasă că, nu mai era parte din agitaţia străzii, ci doar spectator. Cel puţin pentru un timp.

- Nu te-am mai văzut de-un secol! spuse Lucian. Ce faci? Care mai este viaţa ta?

- Care mai este viaţa mea? Pe scurt, divorţată, doi copii... nimic special.

- Îmi pare rău...

- Nu are de ce! Mă descurc!

- Ce treabă ai în Tomis-Nord? Te duci în vizită la sora ta? Ea locuia acolo, nu?

- Ai reţinut bine, dar acum am altă treabă în zonă. Trebuie să întâlnesc un client.

- Un client? Ce client? Nu mai lucrezi în port? Parcă erai tehnolog la...

- Sunt şi acum! Dar lucrez şi după-amiaza.

- Înţeleg. Nu te descurci cu banii.

- Nu prea! Doi copii, tot felul de nevoi... mă rog, nu vreau să mă vait!

- Fostul, nu te ajută?

- Nu!

- De ce?

- Nu vrea, iar eu m-am săturat de tribunale. Dar lasă-mă pe mine! Spune-mi! Tu, ce mai faci?

- Eu? Nimic special! râse Lucian.

- Plagiat! Hai spune!

- Sunt bine. Încă însurat, fără copii, şef de catedră la Universitate...

- Oo, frumos! Ce catedră?

- Aparate Electrice. Ei, ce să zic! Am fost la momentul potrivit în locul potrivit. Faci politică?

- Nuu.

- De ce? Te poate ajuta!â

- Nu mă interesează.

- Este o mentalitate greşită. Nu poţi avansa dacă nu te susţine cineva pe ici pe colo. Înţelegi?

- Înţeleg, dar nu sunt eu aceea. N-ai vrut să ai copii sau aşa a fost să fie? schimbă subiectul Sorina.

- Aşa a fost să fie! Dar îmi convine. Mai puţine griji!

- Saau, mai puţine bucurii! spuse Sorina râzând. Nu te-ai schimbat prea mult!

- Nici tu! Tot frumoasă!

        Tăcută, Sorina privea strada. Îi convenea că, Lucian preocupat să înjure şoferii care-i stăteau în cale, încetase s-o iscodească în legătură cu viaţa ei. Nu-i făcea plăcere să vorbească despre ea. Simţea că pierduse un tren, nu ştia când şi cum. Poate după ce se măritase cu omul nepotrivit. Făcuse alegeri greşite, pierduse şanse sau poate norocul o ocolise pur şi simplu. Privea la colegul ei. Părea realizat, liniştit, fericit. ”Cum o fi reuşit?” se întrebă ea. Mediocru în facultate, arogant, cu mult tupeu, nu-l plăcuse niciodată foarte mult. „Ciudată soarta asta! gândi Sorina. Cine ar fi zis că o să ajungă profesor universitar. Şef de catedră!”, ”Iar eu? Cine s-ar fi gândit...” Îşi amintea că, toţi profesorii îi anticipau un viitor strălucit. Dar, un clic undeva şi toate se năruiseră. Încercă să-şi alunge gândurile suspectându-se de invidie. Nu reuşi. Atunci începu să vorbească doar ca să-şi păcălească mintea.

- Locuieşti în Tomis-Nord sau ai treabă în zonă? întrebă ea.

- Locuiesc în centru şii... n-am treabă în zonă! recunoscu Lucian zâmbind.

- Atunci?

- Ajut o fostă colegă. Nu mi se întâmplă în fiecare zi!

- Rămân datoare! mulţumi Sorina socotind că, Lucian se schimbase totuşi.

- Ştii? Mă gândeam la ce spuneai...

- Adică?

- Că lucrezi şi după-amiaza. Alergi tot oraşul, din câte am înţeles! Nu?

- Cam aşa. Cu cât vând mai mult cu atât ar trebui să am bani mai mulţi.

- Ar trebui?

- Da! Deocamdată nu se vede. Efortul este mare, iar banii puţini. O să văd dacă merită! Dacă nu, găsesc eu altceva!

- Am eu o propunere. Avem un post liber de asistent la catedră. Te-ar interesa?

- Ce presupune postul? Program, pregătire... Eu nu pot decât după-amiaza! Nu renunţ la serviciu.

- Nu trebuie să renunţi. O să ai câteva ore pe săptămână, mai întâi laboratoare. Vedem apoi ce se mai poate face pe măsură ce te acomodezi. Ce zici?

- Ce zic? Mi-ar plăcea! Chiar vorbeşti serios?

- Cât se poate de serios. Şi se câştigă frumos, să ştii!

- Nici nu-mi vine să cred. Ce întâmplare! se minună Sorina radiind de fericire.

- Treci pe la mine mâine ca să discutăm detaliile. O să-ţi dau şi nişte materiale să studiezi. De luni poţi începe!

- Tu nu pierzi timpul! Nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc!

- Nu-i nevoie! Doar am fost colegi, nu?

        Abia stăpânindu-şi bucuria ce-i tremura jucăuşă în suflet, Sorina se dojenea în gând pentru că-l judecase greşit pe Lucian câteva momente mai devreme.

        Ajunseră la timp în faţa firmei unde avea ea întâlnirea. Se despărţiră joviali. Lucian se pierdu în trafic, iar Sorina rămase pe trotuar nehotărâtă. Îi venea să fugă la cămin să-şi ia copiii, apoi acasă să-şi petreacă timpul cu ei, dar nu era corect faţă de client. Aşa că, intră hotărâtă să negocieze repede. N-o mai interesa rezultatul.

***

        Fredonând uşor o melodie, Sorina strângea aparatele de pe mese. Era singură. Studenţii plecaseră de ceva timp iar domnul profesor lipsise de la ultimul laborator. Avea o nuntă în familie. Era încântată că ţinuse orele de laborator singură. Trecuseră deja trei săptămâni de când lucra la Universitate, reuşind în acest răstimp să câştige încrederea domnului profesor. Depăşise momentele de nesiguranţă, îşi făcea temeinic temele pentru a doua zi. Recucerise în timp record cunoştinţele învăţate în facultate, puţin rătăcite prin sertarele minţii. Acum se simţea relaxată şi stăpână pe ea. Cumva parcă se aşezase iar în calea norocului. Auzi un ciocănit în uşa rămasă deschisă după plecarea studenţilor. Întoarse privirea şi-l văzu pe Lucian.

- Cânţi! E de bine! spuse el.

- Daa. Ce faci? Nu te-am văzut săptămâna asta.

- Am fost plecat câteva zile la Bucureşti. Vezi că azi se dau banii!

- Da? N-am ştiut!

- Am uitat eu să-ţi spun. Treci pe la casierie şi apoi vino până la mine în birou.

- Probleme?

- Nu! Voiam să vorbesc cu tine.

        Lucian plecă, ea termină de aranjat laboratorul apoi căută casieria. Nici nu ştia unde este. Află, îşi luă banii şi gândind la o surpriză pentru copiii ei, se îndreptă spre biroul lui Lucian. Bătu în uşă şi intră.

- Am venit!

- Ia loc! o invită Lucian arătând spre canapeaua din încăpere.

        Remarcase de la prima vizită că biroul lui era foarte elegant, chiar luxos. Mobilierul de calitate, ales cu gust, făcea încăperea caldă şi primitoare. În stânga, o bibliotecă din lemn masiv de mahon, plină de cărţi de specialitate. În dreapta, o canapea din piele neagră şi două fotolii la fel. În faţa canapelei o măsuţă din sticlă, unde acum erau aşezate pe o tavă, două pahare de cristal şi într-o parte, aranjate unele sub altele, doua cărţi şi o agendă. Opus uşii, era biroul, tot din lemn masiv, acoperit cu o mulţime de dosare în dezordine. Lucian se ridică de la calculator şi veni spre ea.

        Puţin stingherită, Sorina se aşeză pe canapea întrebând:

- Ce voiai să vorbim?

- Nimic special! Intenţionam să aflu dacă te-ai acomodat, spuse Lucian şi scoase de undeva din bibliotecă o sticlă de whiski.

- M-am acomodat şi-mi place foarte mult ce fac. Este cineva nemulţumit de mine?

- Nu! Nu! Nici vorbă! Am auzit numai cuvinte bune despre tine. Este momentul să sărbătorim! propuse el în timp ce turna whiski în cele două pahare.

- Nu te supăra, eu nu beau de fel!

- Haide, puţin! N-o fi foc! Eu cu cine dau noroc?

- Bine. Doar o gură!

        Sorina abia îşi înmuie buzele în licoarea din pahar, în timp ce Lucian dădu pe gât băutura şi-şi mai puse. Gânditor învârtea uşor paharul. Sorina deveni neliniştită. Păstrând tăcerea, Lucian se aşeză lângă ea pe canapea şi mai dădu pe gât încă un pahar.

- Lucian! Ce voiai să-mi spui? îşi pierdu ea răbdarea.

- De-ar fi aşa uşor... ezită privind parcă prin ea, apoi continuă trăgând-o cu putere spre el: Uite, o să fiu direct! Mă gândesc numai la tine de când te-am reîntâlnit!

- Nu cred că vreau să aud asta! răbufni Sorina opunându-se din răsputeri, până când, îl împinse cu toată forţa izvorâtă din revolta ce o cuprinsese, spunându-i: Cred că ai băut prea mult!

        Surprins, Lucian se dezechilibră, agăţă paharele, cărţile şi agenda, înşirându-le pe jos, unde ajunse şi el într-o fracţiune de secundă. Sorina realiză că era mai băut decât îşi imaginase ea şi agitată începu să strângă de pe jos. Aşeză cărţile la întâmplare pe măsuţă, îl ajută pe Lucian să se ridice, apoi se aplecă să ia agenda şi cele câteva foi căzute din ea. Privirea îi căzu pe un petic de hârtie. Citaţie... Domnul Neacşu Lucian... proces... divorţ... pârât, cuvintele jucau în faţa ochilor ei.

Vizualizări: 140

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Desigur, masculul voia plata. Bărbaţii care sunt gata întotdeauna pentru împerechere şi care nu văd în femeie decât un obiect de plăceri... Desigur nu toţi, dar cât mai mulţi dintre ei.

Am citit cu deosebită plăcere, textul cursiv, bine scris, Sofy!

Multumesc, Sofy! Intotdeauna bucuroasa de prezenta ta.

Cat despre Lucian... nu i-ar fi foarte bine daca ar pica in mana ta, nu?

Cu drag,

Sofia Sincă a spus :

Desigur, masculul voia plata. Bărbaţii care sunt gata întotdeauna pentru împerechere şi care nu văd în femeie decât un obiect de plăceri... Desigur nu toţi, dar cât mai mulţi dintre ei.

Am citit cu deosebită plăcere, textul cursiv, bine scris, Sofy!

Helene, nu poti comenta, dar ai comentat foarte frumos.

M-au bucurat cuvintele tale.

Cu drag,

Helene Pflitsch a spus :

 As vrea sa pot comenta la fel de bine ca Sofy.

Dar eu... îmi place și citesc până la capat, sau nu îmi place și mă opresc undeva.

Aici am citit cu plăcere. Mi-a plăcut și subiectul și scrisul.

Corina, am dus toate textele în Biblioteca de Proză.

Multumesc, Lisia!

Cu drag,

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Corina, am dus toate textele în Biblioteca de Proză.

Tomis Nord > Tomis-Nord

O scriere foarte, foarte îngrijită care denotă şi muncă şi talent! Dar inspiraţie? Sincer, nu. Finalul e groaznic de convenţional: Masculul ajută femela (pardon, femeia!) în speranţa unor contraservicii sexuale. Subiect vechi de când lumea! Ce-ar fi fost dacă bărbatul (pardon, masculul!) s-ar fi oprit la primul refuz şi şi-ar fi zis: "Răbdare de antropofag (canibal) să am că femeile (femelele?) tot cad!" (Sper că ştii anecdota la care fac referire.) Şi de aici el să clădească plasa în care... Ori celălalt final în care ea... Ori amândoi realizează că... Ori în care ei... Sau în care el apoi ea... 

da Coza

Multumesc, Mara!

Cu prietenie,

mara sadoveanu a spus :

o lectura placuta! 

Multumesc pentru parere.

Am notat observatia si probabil, la un moment dat,  voi prelucra povestea. Pot sa ma inspir din, ce-ar fi fost daca...  ori celalalt...  ori amandoi... (glumesc, mi-a placut cum suna).

Cu drag,

Ion Lazăr da Coza a spus :

Tomis Nord > Tomis-Nord

O scriere foarte, foarte îngrijită care denotă şi muncă şi talent! Dar inspiraţie? Sincer, nu. Finalul e groaznic de convenţional: Masculul ajută femela (pardon, femeia!) în speranţa unor contraservicii sexuale. Subiect vechi de când lumea! Ce-ar fi fost dacă bărbatul (pardon, masculul!) s-ar fi oprit la primul refuz şi şi-ar fi zis: "Răbdare de antropofag (canibal) să am că femeile (femelele?) tot cad!" (Sper că ştii anecdota la care fac referire.) Şi de aici el să clădească plasa în care... Ori celălalt final în care ea... Ori amândoi realizează că... Ori în care ei... Sau în care el apoi ea... 

da Coza

Finalul e mai bun acum, dar tot teatral rămâne. Caută un simbol, ceva, care să sugereze acţiunile pe viitorul imediat al protagoniştilor. Ce zici de varianta unu: în îmbulzeală, poşeta cade, se deschide, din ea iese cardul personalizat cu poza fostului care zâmbeşte/rânjeşte nu-ştiu-cum, nu-ştiu-ce... fă-l pe Lucian să creadă că Sorina încă-l mai iubeşte pe fostul. În cazul acesta, introdu un episod pe la început în care Sorina urăşte cardul din două motive: contul e subţire, 2) are mutra nemernicului pe el. Varianta doi: iese portofelul lui Lucian şi acolo poza soţiei sau chiar a Sorinei, din facultate, care zâmbeşte nu-ştiu-ce, nu-ştiu-cum...

Încearcă. Doar nu scrii la normă.

Cu drag,

da Coza

Multumesc din suflet. Gasesc interesante sugestiile. Cei drept am creat, tot la repezeala, un alt final. Categoric nu vreau sa scriu la norma, deci o sa insist.

Cu drag,

Ion Lazăr da Coza a spus :

Finalul e mai bun acum, dar tot teatral rămâne. Caută un simbol, ceva, care să sugereze acţiunile pe viitorul imediat al protagoniştilor. Ce zici de varianta unu: în îmbulzeală, poşeta cade, se deschide, din ea iese cardul personalizat cu poza fostului care zâmbeşte/rânjeşte nu-ştiu-cum, nu-ştiu-ce... fă-l pe Lucian să creadă că Sorina încă-l mai iubeşte pe fostul. În cazul acesta, introdu un episod pe la început în care Sorina urăşte cardul din două motive: contul e subţire, 2) are mutra nemernicului pe el. Varianta doi: iese portofelul lui Lucian şi acolo poza soţiei sau chiar a Sorinei, din facultate, care zâmbeşte nu-ştiu-ce, nu-ştiu-cum...

Încearcă. Doar nu scrii la normă.

Cu drag,

da Coza

O poveste ruptă din realitate ce scoate în relief caracterul unora ... cu funcţii înalte.

Mi-a plăcut, motiv pentru care vă felicit.

Multumesc pentru semn, Steluta.

Cu prietenie,

Mateuţ Stela a spus :

O poveste ruptă din realitate ce scoate în relief caracterul unora ... cu funcţii înalte.

Mi-a plăcut, motiv pentru care vă felicit.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 3 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 3 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 10 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 10 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 12 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor