Și dacă...

[Monica Pester]

În centrul Pământului, în miezul boltit,

Secundele tac, ca și când s-au topit 

N̈u sunt clepsidre, e‐o liniște pură

Ùn vânt câldicel câte-o pală mai fură 

Eu adun avatarii în ecoul serii

Să-mi aducă iarăși în codul puterii 

Fapte negrăite, taine absorbite 

Miracole-n astre de pământ sorbite 

Și dacă-n pădurea aproape vrăjită 

Se-nalță sămânță atât de îndàrǰită

A celui secret ascuns omenirii

Suntem dar, acum , în era iùbirii

Mãntuim esența unei mari schimbări 

Chemăm veșnicia și-i facem serbări,

Întrăm în Sursa ce ne recunoaște 

Noua Conștiință prin noi va renaște. 

[C.Titi Nechita]

*

,,Și dacă” secunde în clepsidre se-nchid

O taină se scurge tăcută pe lângă,

Dar clipe se adună și iar ne deschid

O poartă spre lume și-o viață mai lungă.

[Maria Mitea]

 

”Ùn vânt câldicel câte-o pală mai fură ” - poezist, și se lipește de suflet acest ”vânt căldicel” 

nici primul vers nu poate fi lăsat neobservat: 

”

În centrul Pământului, în miezul boltit,

Secundele tac, ” .

”Chemăm veșnicia și-i facem serbări,” -

Monica, ai scris ca un copil năstrușnic

care se pune pe fapte mari ... :)