Chiar daca beznei

[Dumitru Ichim]

 

Chiar dacă beznei

îi dă 

vedenia luminii,

cărbune n-are iasca,

nici amintiri de jar.

 

Îmbrăţişarea jertfă îi

din frumuseţea cea dintâi,

că numai foc se-aduce pe altar,

nu iască.

 

Tu, noapte-n despletiri,

ce bine înţelegi

că-n graiul pământean,

cât ai deprins din omenească,

în braţe dacă te cuprind,

înseamnă

că răsăritul tău

ţi-l împrumută mărul,

să înflorească

tristeţile din cântec de olar,

cu noaptea lor pelină.

 

Tăciune nu-i sub iască,

nici amintiri de jar.

Regină,

de veşnicia-mi dai,

o să ţi-o-nvăţ

cum să zvâcnească-n crud,

din mugure şi hăţ,

lumina şi sărutul.

 

Nu-i trandafir

să nu-ţi cunoască ghimpul.

Tristeţea n-are ascunziş,

că locul ei

e numa-n ochi şi-n sfeşnic.

Când moartea-ai învăţat-o

cum s-o arzi,

abia atunci începi

purcesul către veşnic.

Izvod la orice floare

sunt flacăra şi lutul

descoperind sărutul...

 

(Finalul tăbliţei e foarte deteriorat.

Numai aceste semne s-au putut descifra.)

 

........................................................aşa

............................................................

de ce.....................................................

.............................................................

...........................Ninlil.........................

...............................................................

.....................................................sărutat

...................................crai nou pe Eufrat

................................................................

 

 

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Corina!

[Corina Militaru]

Fermecător! Am citit cu deosebită plăcere! :)

[Dumitru Ichim]

Scuzați doamna Sofy, am ''speluit'' greșit numele.

[Dumitru Ichim]

Mă bucur și de data aceasta că lectura versurilor v-a făcut plăcere. Mulțumesc, doamna Sofi!

[Dumitru Ichim]

''Tristeţea n-are ascunziş,

că locul ei

e numa-n ochi şi-n sfeşnic.''

Și mie mi-au plăcut versurile selectate. Mulțumesc, Adelaide!

[Dumitru Ichim]

Sunteți o comoară domnule da Coza! Ați descifrat mai bine tăblița ca mine. Aveți dreptate - e crai-nou. Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

crai nou = rege proaspăt încoronat;

crai-nou = luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subțiri; lună-nouă.

Ceva mai puțină atmosferă... cuneiformă, totuși place!

da Coza

[Valeria Merca]

...

''Tristeţea n-are ascunziş,

că locul ei

e numa-n ochi şi-n sfeşnic.

Când moartea-ai învăţat-o

cum s-o arzi,

abia atunci începi

purcesul către veşnic.''

Cata  intelepciune in aceste  seducatoare  versuri!!
Am citit si am Admirat!

[Sofia Sincă]

Candid! Ca în visele perfecțiunii, poetul face să plutească iubirea prin flori de măr. Ce poate fi mai frumos?!...

că răsăritul tău

ţi-l împrumută mărul,

să înflorească

tristeţile din cântec de olar,

cu noaptea lor pelină.

Apoi finalul într-o schemă de crâmpeie, necuvinte... face trecere la prezentul rece, tern.

Am, citit cu deosebită plăcere.

Sofy