Liniște (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

De nesfârşita ploaie

suspinând salcâmii,

ca pruncii în somn,

de vârfuri se îndoaie...

 

Tu nu eşti Ana

 

Din ruinele cetăţii,

din noima cărărilor

voi clădi un poem să arăt

splendoarea singurătăţii

 

Şi n-ai să fii Ana  

 

[petrut dan]

Un poem antologic, prima strofă este lucrată în aur filigranat, în asta constă arta și talentul autorului de a crea din câteva cuvinte un tablou puternic, real, și plin de sugestii, îmi aduc aminte  de o femeie căreia hoții i-au furat o parte din pădure zicea că aduce flori și aprinde lumânări de parcă în locul acela i-ar fi fost îngropați copiii, așa și cu pruncii Maestrului, o comparație mai de efect nici că se putea! Ana reprezintă simbolul unui sacrificiu pentru orice ar putea dragostea să facă viața mai bună dar pe care autorul are curajul să-l nege ceea ce mă duce cumva la tragedia greacă unde lupta omului cu destinul este atât de profund reprezentată! Și n-ai să fii Ana, adică acea Ana înseamnă mai mult decât asumarea unei libertăți pentru care nu mulți ar face orice, dar pe care foarte puțini o merită! Un poem care dpmdv este un poem de dragoste și dedicat persoanei iubite, într-o manieră romantică, dramatică, dar plin de o tandrețe care nu ar face nicio concesie! Cam așa arată un poem absolut! Lady! A, și mai ales foarte potrivit acum când unii așteaptă cadouri!) 

[gabriel cristea]

Îl știu. Izvorâtor! 

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc din inimă! Da, e un sentiment... aparte. Și mai ales pentru mine...

[bolache alexandru]

Poeziile domnului da Coza, mai lungi ori mai scurte au un farmec aparte și de fiecare dată îți vine să spui: eu am fost contemporan cu omul acesta. Și ți se umple sufletul dintr-odată de o firească mândrie!

[Monica Pester]

E atâta liniște în poemul ăsta !

[Mihai Katin]

este  un poem  al  valentei  cuvintelor  ,al  imaginii atat de sublim  descrisa in :

Tu nu eşti Ana

Şi n-ai să fii Ana....doua  catrene ,doua  imagini, o  respiratie  a liricului   trecut  prin taramuri nipone...