Stația mea

[Dolha Paul-Alexandru]

așa cum uneori
mă gândesc la îngeri
femeia de lângă mine își sună bunica
să-i spună ce mare s-a făcut nepotul
îl poate rosti deja pe r
își leagă singur șireturile
și tot întreabă când mergem la bunica
să mâncăm castane
e stația mea
îmi trag căciula pe urechi și cobor
răsăritul are culoarea obrajilor tăi
când ți-e frig

[Dolha Paul-Alexandru]

Doamna Sofia,

mulțumesc de popas, da, mi-e dor de bunica. Multă dragoste dumneavoastră și familiei :)

doamna Valeria,

mă bucur că versurile mele v-au dat o stare de liniște :)

Pace și bucurie :)

domnule da Coza,

mulțumesc pentru cele câteva cuvinte ce reușesc să îmbrace poeziile mele

Gina,

Sărut mâna, te îmbrățișez cu drag :)

Doamna Mihaela,

vă mulțumesc mult, sărbători cu bucurie:)

[Mihaela Popa]

a opri cu drag în stația ta

admirație!

[gina zaharia]

Sonoritate în contrast. Răsăritul e apusul din spatele stației tale. 

Frumos, Paul!

[Ion Lazăr da Coza]

Tandrețea cotidianului...

da Coza

[Valeria Merca]

Aceeași subtilitate și finețe a expresiei poetice.

O stare de liniște sufletească transmite acest text cochet.

Am citit cu mare drag

[Sofia Sincă]

Bunica - punct de referință, înger, ființă dragă. Astfel ai creat imaginea serafică a bunicii în versurile tale, unde ai plantat puțin mister, metafore inteligente și o senzație plăcută.

Cu apreciere,

Sofi