Trecători

[Gabriela Ana Balan]

te caut, secole la rând
zilele tale şi-au foşnit aripile
în somnul meu, franjurile timpului
mi-au alunecat pe lângă tâmple
îngerii au hotărât să se întâmple
mi-au tatuat pe glezne cerşetori
legaţi de ziduri
opreşte-te să pui un ban
în cupa lor

ochii mei, flori alungate din cer
prind rădăcini în palma ta de pământ
nufăr
nu făr’ de păcat
buzele îmi ard
în oglinda lacului unei lacrimi
pe obrazul tău rece

trecători prin iubire
ne-am regăsit
să ne legăm cu lanţuri
de solzii timpului grăbit
acum pare a fi un veac mai bun
fără inchiziţii
fără rug
ia-mă în braţe să privim
cascada lacrimilor cum trece

[Corina Militaru]

Frumos! Mi-a plăcut!:)

[Sofia Sincă]

Deși cam povestit, poemul place. Are mult romantism, ca o fântână care se revigorează mereu. Timpul și iubirea eternă... subiect mult disputat de poeți, dar fiecare cu personalitatea sa.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

franjurii??? > franjurile

fără rug > fără eșafod (sugestie)

Repetarea unor cuvinte cu rezonanță diminuează forța poeziei (timpului \ timpului [putea să fie secundele grăbite], lacrimi \ lacrimilor etc.)

Am citit cu plăcere.

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

Frumos jocul de cuvinte nufăr- nu făr de păcat

atenţie cu repetitia solzii timpului, era mai elegant să nu fie repetată metafora.

E o poezie frumoasă, elegantă, cu imagini expresive. Am  citit cu plăcere