Cartea înghiţită de lebădă

[Gabriela Ana Balan]

De dimineaţă a bătut la poarta sufletului meu Gabriela Ana Balan
Supărată, plângea că nu are prieteni, nici măcar un duşman
Nu are cu cine să se certe, nu are cine să o ierte
s-a săturat de lucruri incerte
i-am răspuns răspicat: “Dragă, prieteni şi duşmani sunt cu duiumul
s-o găsi şi pentru tine unul”.

În faţa ei a răsărit o grădină mare, florile îi zâmbeau în cale
Greierii i se închinau ca lorzii în lojă
Gândacii îi vopseau unghiile cu ojă
Fluturii îşi făceau freza în oglindă, îngerii zburau să o prindă
Guvernele lumii îi dăruiau sarmale cu lapte şi miere
Nuntaşii o primeau cu pâine şi sare, prinţii o sărutau cu ardoare.

Spre seară s-a întors supărată la mine
Nu s-a împrietenit, nu s-a certat cu nimeni
i-am răspuns răspicat: ”Dragă, termină cu asemenea prostii
apucă-te să scrii o carte cu poezii”.
Jur că de atunci nu am mai auzit despre ea nimic până la moarte
Nici despre cartea ei nu se ştie o iotă
Unii zic că a fost cenzurată, unii că era fermecată
Alţii că a fost înghiţită de o lebădă…
Dar de atunci toţi care bat la uşa mea
Spun că au fost prieteni cu ea!

Il libro in pasto al fenicottero
Tradotto: Denisa Balan

Stamattina, ha bussato alla porta della mia anima, Gabriela Ana Balan,
che non ha amici, ne nemici; era molto arrabiata.
Non ha occasioni per litigare, nessuno che la possa perdonare
e nella vita sta per perdere l’essenziale.
Ho risposto distinto “cara, per quello che hai fatto,
amici e nemici troverai col sacco;
se è per te, ci sarà qualcuno fantastico!”

Ad un tratto, ai suoi piedi si risveglio un imenso giardino.
I grilli si inchinavano, gli scarafaggi gli dipingevano
le unghie di smalto, le farfale s’acconciavano nello spechio,
gli angeli volavano per prenderla, i governi del mondo
le facevano mangiare involtini di verza, con latte e miele,
i cerimonieri facevano il ricevimento, con pane e sale,
ed i principi azzurri, la baciavano con ardore.

Verso sera, tornava di nuovo triste, non aveva litigato,
e neanche un’amicizia aveva combinato.
Distinto ho risposto “cara, smetila con le stronzate,
e scrivere un libro di poesie, è meglio subito iniziare.”
Giuro che da allora, non ho più sentito il suo nome fino ala morte.
Per di più, neanche del suo libro, non si sa più niente.
Alcuni diccono che è stato censurato, altri che era stregato
altri ancora, che è stato dato in pasto ad un fenicottero.
Da allora, tutti quelli che hanno bussato alla mia porta,
dicono di esser stati suoi amici.

[Corina Militaru]

Interesantă idee! :) Mi-a plăcut! :)

[Gabriela Ana Balan]

Este cazul să îmi cer scuze pentru greşelile care apar în postările mele, acum chiar nu ştiu de unde a apărut şi cum acest “dăduiau”, e trist că mi s-a mai întâmplat şi la alte texte. De fapt eu corectez în Word când postez ceva şi se colorează în roşu, singurul lucru pe care îl constat acum este că atunci când salvez apare o casetă şi scrie “măsură incorectă”. O să rog pe cineva să mă ajute să remediez, este o situaţie pentru care vă rog să mă iertaţi. La mine în text scrie clar,”dăruiau” O să editez şi pe viitor voi fi mai atentă.Vă mulţumesc mult!

[Ion Lazăr da Coza]

dăduiau???

Ideea e interesantă, însă e abordată prea ludic (spre pueril).

da Coza

[Sofia Sincă]

Interesant prozo-poem cu tentă de poveste. În jurul mesajului - singurătatea apăsătoare se învârtesc metafore versificate pe o rimă simplă, dar destul de armonioasă, pe un ritm de unu la unu.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Ioniţă Gabriela]

-dacă am citit-o de două ori înseamnă ca m-a fermecat. PREŢUIRE!