Te-am iubit cuminte, mă iubești amarnic,
Uneori ești fluviu într-un estuar,
Leagănul de mâine, oricât de vulcanic,
Va-nvăța rostirea cu glas legendar.
Ne rotim în umbre, ne-mbrăcăm în aur,
Casa mi-e din zahăr când te știu zidar,
Avem dălți de care niciun meșter faur
De când lumea asta, n-a avut habar.
Am furat mândria munților de sare,
Hainele iubirii ne-au ales pe noi,
M-am legat de tine precum Carul Mare,
Logodit cu luna într-o zi de joi.
Lanțurile arse nu sunt pentru păsări,
Soarele topit-a spicul din cuptor,
Se-nalță cenușa răsfățată-n flăcări,
Între două maluri și-un singur izvor.
Te-am iubit amarnic, m-ai iubit cuminte,
Timpul ne așteaptă la taifas regesc,
Și-a ascuns săgeata printre jurăminte,
Tu le-așezi pe suflet, iar eu le rostesc.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Crinu!
Mă bucur că e pe inima ta frumoasă, Constanța!
superb, pe inima mea!
Sper să nu te superi și să ai simțul umorului...
„Ce mult te-am iubit Paraschivo
Ţi-am zis-o d-o mie dă ori
Şi ca drept dovadă
Ţi-am adus grămadă
Vreo trei basculante dă flori”
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE