sub semnele închise de uitare

[LUMINITA SCOTNOTIS]

sub semnele închise de uitare

 

 

iubitule

se desfrunzesc copacii vieţii noastre

mi se usucă-n gând de-atâtea ploi

în straie de rugină mă îmbracă

să colindăm tăcerile din noi

şi neagră-mi pare-n soare ziua mea

iar visele-mi sunt de cenuşă păsări

împrăştiate-n sărbători furate

de labirinturile gri de nori

ne-au amânat şi clipa cea de veghe

cu-atâta ură câtă-i pe pământ

şi tot urmând fantomele pereche

în crustă de lumină ne-mpletim

iubitule

şi ne-om zbura cocoare

de-amurg încătuşaţi în tunete spontane

şi nu vor şti de cântecul mai doare

sub semnele închise de uitare

vom curge timp în unda infinită

a dragostei ce n-a fost  la-ntâmplare

chiar dacă pânza toamnei se ridică

şi-un val de noapte ne răneşte-n stare

 iubitule

în ochi de cer scântei

prin ape preţ de taină-n  flori de sare

din  albul nins de dor topiţi în sori

ne-om umple Rai ruginile de ploi

iubitule

şi tot vom arde-n doi

 

[Nechita Corneliu]

Iubirea care arde si topeste tot...Oare mai e posibila in vremurile acestea ?

Pare ca da.

Popas placut sufletului meu in taina acestor versuri deosebite.

Cu prietenie,

Puiu

[Roza Dinvale]

Iți mulțumesc pentru această frumoasă poezie ce ne întinerește și pe noi odată cu tine. La mulți ani!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

va multumesc cu inima si gandul! ca existati si ca nu ma mai simt singura...ma bucur. iubire

[Ion Lazăr da Coza]

Mulţumim, Luminiţa, pentru aceste superbe versuri!

Ningă mereu cu fericire peste tine şi peste cei dragi ţie!

da Coza

[Sofia Sincă]

Un cântec trist, melancolic... Iubiri trecute, dar mai sunt şi altele, la fel de arzătoare.

Fără suferinţă, fericire nu există, deoarece nu avem termen de comparaţie, fără impuls şi dorinţă iubire nu există, fără trăire un poem nu poate respira.

Viaţa este o continuă zbatere.

Aceeaşi preţuire dintotdeauna, Sofy!

[Belean Maria Ileana]

Luminita, o poezie nostalgica care atinge sufletul cititorului... felicitari multe si dragi!

[Vasilisia Lazăr]

se desfrunzesc copacii vieţii noastre
mi se usucă-n gând de-atâtea ploi
în straie de rugină mă îmbracă
să colindăm tăcerile din noi

iubitule
şi ne-om zbura cocoare
de-amurg încătuşaţi în tunete spontane
şi nu vor şti de cântecul mai doare
sub semnele închise de uitare

iubitule
în ochi de cer scântei
prin ape preţ de taină-n flori de sare
din albul nins de dor topiţi în sori
ne-om umple Rai ruginile de ploi
iubitule
şi tot vom arde-n doi

Doamne! Minunat, Luminiţa. Citindu-ţi poemul, o lacrimă şi-a picurat sarea...

LA MULŢI ANI, scumpa mea! Nu fi tristă. E ziua ta. Şi apoi, iubirea adevărată nu moare niciodată.

[LUMINITA SCOTNOTIS]

poetesa scumpa si frumoasa, iti multumesc pentru vrsurile minunate si ca am bucuria de/a te sti! cu toata dragoste de tu

[gina zaharia]

Am descoperit o pasăre
cu energie în orizonturi,
limbaj luminat
şi aripi multicolore.
Se înscrisese la concursul de pilotaj
şi dansa fantastic
pe o margine de cântec.

M-a orbit prin zborul săgeată
care spărgea cerul inimii
şi inunda toţi norii.

În urma ei se rupeau cetăţi,
mările îşi spărgeau valurile
în insule verzi.

În ochi purta un nume;
În piept, o scrisoare adâncă
se scria cu fineţe deasupra ploilor.
Pe aripi  dantelase orhidee
iar gândurile-i erau cascade
perforate cu sete.

Am întins braţele să-i copiez zborul
dar a devenit nimfă...

Atâtea flori de sare stau de veghe în poemul iubirii încât au inundat universul!

La mulți ani, Luminița!

Toată prețuirea și prietenia mea!