Poem

[Kazakh]

Ca și cum inimile noastre ne-ar lăsa goi
și-am umple golul rămas cu fluturi
să nu fim diferiți
iar inima aceasta zburătoare să vină de la
unul la altul prin aer
încet ca o pasăre s-o poată vedea și ceilalți

dincolo de aer suntem unul
dincolo de pieptul osos și tare suntem unul
totul se adună se-mparte se scade din noi
doar vântul rămâne singur
și doar el
ah vântul
ah vântul
le strică zborul de pasăre care merge încet
s-o vadă și ceilalți
fluturilor



*scrisă pe la 15 ani...

[Kazakh]

Mă bucur că v-au plăcut, d-na Violetta Petre!

[Kazakh]

d-na Militaru, apreciez mult vizita dvs. 

Mulțumesc!

[Kazakh]

d-le Bolache, mulțumesc de popas! Vă mai aștept...

[Kazakh]

Adelaide, mulțumesc de trecere și lectură!

[Kazakh]

mulțumesc, d-le da Coza, o să revin asupra poemului.

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia începe cu goi \ golul, ceea ce cam... Brrr! Sugerez:

și-am umple golul rămas cu fluturi > și l-am umple cu fluturi

Simpatic poem.

da Coza

[Corina Militaru]

Trăiri la 15 ani... Frumos! :)

[bolache alexandru]

Semn de popas!

[Valeria Merca]

''dincolo de aer suntem unul
dincolo de pieptul osos și tare suntem unul
totul se adună se-mparte se scade din noi''...

Semn de placuta lectura.

[Kazakh]

Fluturilor LE strică zborul.

Mulţumesc de trecere şi lectură!