străin de mine cum să respir
Adaugă un comentariu
Călătoria gândului, a voinței și a sentimentelor, pentru a ajunge la o împăcare cu tine însuţi sau la o depăşire a problemelor marcante, scrise în maniera Gerrei. Cu suișuri și coborâșuri, cu piedici, cu multă voință, cu impuneri și imputări, așa cum se întâmplă în viață, de fapt.
De admirat modul de expunere, capacitatea de metaforizare a poetei.
Sofi
să ajung să cobor înaltul din mine calc bisturiul duhului - imaginație fecundă - poemele tale.
Am citit cu atenție mărită și drag
În s2 câteva
Supui.
da Coza
Iată semnul meu de lectură:
/ies din linia întâi... // cu ultimul glonţ... / (Maria Elena Chindea - ochiul care trage cu umbre)
J' Arrive!
„...dacă nu-mi deschid venele
tranșeele sunt oarbe
poemele au dinți un colibri de oțel vrea să mistuie pe îndelete misterul
din fiecare moarte
coastele lor scuipă albastru piroanele” ...
Încărcătura unor cuvinte utilizate în eseistică ori scriere științifică pot îndepărta (deși n-aș dori asta) cititorul de plăcerea lecturii poetice. Dar pasajul redat, mai sus, din acest poem este răscolitor.
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE