obiter dicta

[Rodica Lupu]

nu

nu pot fi în aceastǎ imagine

aplecatǎ atât de mult peste realitate

eu locuiesc într-un fel de atemporalitate

adunându-mǎ de pretutindeni într-o singurǎ inimǎ

și-o bucatǎ de duh

atât cât sǎ încap

afarǎ las toți nesupușii orei exacte

și toți pierduții de mame

urlând sǎ se mai nascǎ

 

e foarte cald aici

cuvintele sunt în cǎdere liberǎ

doar tǎcerile sunt smulse cu forța

umplând cerul cu poezie

se digeră cu sare

literǎ cu literǎ

pânǎ când timpul devine sǎrac

și neîncǎpǎtor de poeți

norocul e cǎ am teritorul asigurat

putând oricând  sfredeli  lumina

lǎsând-o sǎ curgǎ prin ramuri

în iarbǎ

și prin artere

ca un recital dintr-o spovedanie

 

e prea liric sǎ te naști aici

lǎsând sǎ-ți intre fiecare clipǎ în sânge

ca o permanentǎ dragoste

în loc de apǎ și busuioc

botezul sǎ ți se dǎruiascǎ cu ploaie de stele

sǎ inspiri aerul

mirosindu-i delirul emanat  din puterea seducției

curgându-ți prin vene damful înțelepciunii

nu

ar deveni prea dramatic

aplecându-te peste imagine

sǎ vezi într-o altǎ realitate sfletul

trăind continuu nostalgia

 

 

25 martie 2012

 

 

[Gabriela Grădinariu]

Frumoasă conturare a universului poetic. Preţuire!

[Rodica Lupu]

Da Coza, Chris, Mihaela, vă mulțumesc de trecere și cuvinte! Din atemporalitatea mea, numai gânduri bune pentru voi! Drag,

[Chris]

foarte frumos transpusă realitatea poetică :))

Typo: sferdeli

[Ion Lazăr da Coza]

Transpui foarte frumos atemporalitatea ta. Într-adevăr, poeților le stă bine în această dimensiune.

Drag.

da Coza