Nepământean

[Nikol MerBreM]

Înfrigurați în dorul surd al ierbii,

Când jar n-a mai rămâne de un vis,

Ne vor goni dinspre pădure cerbii

Ca pe un verde fals și interzis.

 

Ne-om rătăci-n sahare fără viață,

Tu vei pleca vânând înspre apus,

La brațul tău, o nouă dimineață

Va zugrăvi decorul nesupus.

 

Mă-ntreb de-n palme-ți va găsi, mirată,

Un plâns din geana ploilor de ieri

Ori poate sear-aceea nefardată

Când am căzut din rai iubind stingheri.

 

Eu voi rămâne-n nord pentru o vreme,

Aici sunt nopțile mai lungi și tac.

Cu gându-n vest voi îmblânzi poeme

Și adăpost din ele am să-mi fac.

 

Iar când de dor se vor goli clepsidre

Și-un urlet gri de lup siberian

Va-nvinge cele șapte guri de hidre,

Te voi iubi din nou, nepământean.

[gabriel cristea]

Un poem admirabill! Felicitări, Nikol!

[Vasilisia Lazăr]

Nepământean de frumos, Nikol. Mai vreau!

Comentariul domnului Cicu m-a răcorit.

[Chris]

incantator!

[Tudor Cicu]

Nikol MerBreM: Nu ți-am mai citit o poezie de multă vreme. Dar, cum întotdeauna cel mai vădit semn al înțelepciunii este bucuria de a descoperi frumusețea gândului, iată-mă respirând (odată cu poezia ta) acel vers rimbaldian: „Plecam cu pumnii-nfipți în rupte buzunare”... Nu tristețea versurilor tale m-au determinat să fac acest comentariu, dar ți-am descoperit acea latură hipersensibilă a poetei care înfruntă uriașa beznă contemporană fără un dram de epicitate în poezie. Am simțit prezența acelui înger care stă ascuns cu o trâmbiță albastră subsioară, pregătit să sune chemarea noastră la primul semnal al iubirii. „Dacă s-ar descuraja poetul/ ar cădea frunzele din copaci,- /și ramurile lor ar rămâne ca niște spânzurători.” (N Stănescu). Concluzionând, asemeni lui A. Rimbaud din versul citat mai sus, făcând acest comentariu, am încercat să ridic cuvintele până la cititorul care mă aşteaptă „cu genunchiul la inimă adus”, ca şi cum ar vrea să-mi cuprindă inima într-o mână (ca pe a lui Danko, eroul lui Gorki), ştiind că îi voi lumina în aceste clipe casa sufletului, alergând lângă aceşti autori, de pe Însemne Culturale, întrucât poezia ta, a lor, ea însemnând, un fel de balsam pentru suflet.  

 

[Ada Nemescu]

Fără cusur! 

aplaud cu sinceritate! aDa

[Grig Salvan]

Deosebit de frumoasă și solemnă curgere de imagini și trăiri, ca o incantație plină de vrajă, versuri percutante, reverberante, surprinzătoare...

[Sofia Sincă]

Gândul, puterea minţii, emanaţia sufletului, liber sau împovărat, naşte versuri teribil de pesimiste, atunci când iubire nu mai e. Trăirea emoțiilor trecute prin diferite faze, în final se înscrie și un optimism forte. Versurile curg șuvoi fără cusur.

Încântător!

Sofi

[Denisa Curea Popa]

Mi-a fost dor de acest adăpost. Mulțumesc!