Îndeajuns de singuri

[Mariana Suciu]

Duc pâinea mea rănită la templul neputinței,
zăpezi din arsul sânge pocalul îl răsfață. 
Amețitoare piscuri cresc scările ființei, 
numărătoarea-ncepe cu treapta din postfață.

Zădărnicie toarsă pe fusul șui al morții,
metafora-i zdrelită de constelații oarbe.
În nopți îndoliate când țese straiul cărții,
se cuibărește-n palmă, tic-tacul îi absoarbe.

Din călimara rece, aroma și risipa
curg simplu, dezgolite, în liliacul arctic.
Visare-n ritm crescendo, deșertăciunea, clipa...
Morgana sorții prinsă într-un delir semantic.

În lumea celor care (îndeajuns de singuri)
repetitiv putea-vor sămânța veșniciei
să o sădească-n plânsul ce crește muze-n picuri,
mă regăsesc... țărână sub ploaia poeziei.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, d-le Crinu Sorin Leşe!

[Crinu Sorin Leşe]

Fain!

[Mariana Suciu]

Drag semnul lăsat pe această pagină, d-na Mihaela Suciu, d-na Elena Mititelu. Mulțumesc!

[Mariana Suciu]

 Cu multă muncă și ascultând sfaturile oamenilor de bine de pe acest site, cu siguranță veți reuși. Mulțumesc tare mult pentru cuvintele frumoase!
 Cu drag,

[Marioara Visan]

Ma inclin cu admiratie , e superba, mi-as dori intr-o zi sa pot scrie si eu asemenea minunatie.

Va imbratisez cu respect si drag.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, d-na Dorina Cracană!

[Mariana Suciu]

Mulțumesc pentru semnul de apreciere, d-le Vasile Burdușa.

[Mariana Suciu]

Onorată, d-na Gina Zaharia. Mulțumesc frumos!

[gina zaharia]

să o sădească-n plânsul ce crește muze-n picuri,
mă regăsesc... țărână sub ploaia poeziei

Reverență!

[Mariana Suciu]

Bucuroasă de popasul și comentariul d-voastră, d-na Sofia. Mulțumesc!