Mi-e toamna vânt încolăcindu-și veșnicia

[gabriel cristea]

Mi-e toamna asta însetată
un ochi de vânt încolăcindu-și veșnicia...

Un univers de păsări hoinărinde
se ondulează, mă cuprinde, mă revarsă
pe-ntinderi mirosind a mori de apă,
a colb împrăștiat de vălătuci și-a ghinde.

Privesc tăcut pufoase lânărițe,*
cum expandează norii în văzduh
- lânoase zeități de rasă călătoare,
înfiorându-mi ochiul pădureț, cu duh.

Se zbuciumă printre corole plopul alb,
tot scârțâind scheletice ramificații,
se-aud din scoarțe clare incantații
și adormirea își zburlește un codalb.

Cu rădăcini de fulger, orizontul
însămânțează-averse în bazalt
- spermatice torente, din înalt,
ce fecundează-asprimea dobrogeană.

Mă las ușor cărărilor vântoase,
să-mi ducă pasul ploilor târzii;
Bat clopote pe pietre, străvezii,
de parcă Dumnezeu s-a-ntors din nou acasă.

Notă*

lânărițe - Nume dat unor specii de plante erbacee, cu flori brune-roșiatice, verzi-negricioase cu peri care, în stadiul de fructificare, sunt precum lâna și ajută semințele la zburat.

[gabriel cristea]

Miha, m-a podidit râsul, de mi-au zburat fulgii de lânăriță prolifică! :)))) Mulțumesc frumos!

[Darie Giurgiu]

felicitari

[Mihaela Suciu]

Gabi eşti o lânăriță prolifică, sămânța frumosului a ajuns şi pe meleagurile mele.

[gabriel cristea]

Valeria, poți îndrăzni să mă corectezi și fără voia mea!  Nu sufăr de trufie prostească. :)) La titlu, vântul își încolăcește veșnicia(cel puțin în Dobrogea), nu toamna. Sunt sigur că Ion da Coza zâmbește de-acolo, din crestele dealurilor înverzite, văzându-ne zbaterile... Mulțumesc frumos pentru apeciere și sugestii! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Onorat de apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, domnule Darie Giurgiu!

[Valeria Merca]

Copleșitor de frumos, Gabriel Cristea! 

Îndrăznesc, cu voia ta, să corectăm în două locuri (am vrut și altădată să intervin): e vorba de strofa 4, v2 și v4 în care îți recomand să scrii: însămânțează-averse în bazalt și ce fecundează-asprimea dobrogeană. E clar că se aude acel ă și în pronunție și  citire. Spune cu voce tare și ai să-mi dai dreptate! :) La titlu, după Mi-e toamna  vânt se cere o virgulă. „Mi-e toamna vânt, încolăcindu-și veșnicia” și fără trei puncte. Dacă m-ar auzi dragul da Coza, i-ar plăcea, cu siguranță, micile observații!

:) Să revenim: scrii încântător! Prețuire!

[Sofia Sincă]

Din melancolia toamnei răzbat efectele lirice create prin combinaţii de imagini şi sunete, culoare și parfum.

O inimă sensibilă de poet, prinsă de farmecul naturii, găseşte frumosul în orice împrejurarea sau capriciu al acesteia.

Deosebită admirație,

Sofi

[Darie Giurgiu]

felicitari

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela!