Lumea e un glob de sticlă

[gabriel cristea]

Timpul a murit sub sticlă,
zdrențuind imponderabil norii zgâriați ai lumii.

Zornăie oglinzi albastre în oceanele vâscoase;
Zborul păsării sticloase s-a întins ca o cometă
în imensitatea neagră, devenind vis imanent;
Cetacee cântătoare - umbre moarte de planetă -
rezonează dinlăuntrul chihlimbarului latent;
Vântu-ncolăcindu-și coama solidifică talazuri
prăbușite, creste vălurindu-și line
scânteieri-acvamarine - un spectacol mut și lent...

Armăsari - sculpturi vântoase -
și-mpietresc în timp galopul,
răscolind albe cochilii cu un ultim alizeu;
Lumea e un glob de sticlă,
zdrențuind imponderabil zborul păsării-cometă,
ce își trece transcendența prin ochiul lui Dumnezeu.

[gabriel cristea]

Chris, mersi pentru aprecieri!

[gabriel cristea]

Mihaela, mulțumesc! Așa este cu timpul ăsta ca va să vină...Ori ne mai stopează din nebunia accelerării, ori ne solidifică!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria, pentru aprecierea acestor imagini suprarealiste și pentru comentariu! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru aprecieri!

[Chris]

imagini remarcabile, foarte frumos

[Mihaela Suciu]

Fragilitatea lumii o vedem în situații extreme. Atunci şi timpul se opreşte dându-ne posibilitatea să cugetăm. Cugeți frumos, Gabriel!

[Valeria Merca]

De remarcat valoarea expresivă a verbelor folosite. Acțiunea devine dinamică și induce cititorului sentimentul participării directe la evenimentul descris, creând iluzia că acestea sunt relatate pe măsură ce se desfășoară. 

Trăiri lirice profunde. 

Admirație, Gabriel Cristea!

[Sofia Sincă]

Pare a fi un prezent etern condamnat la zbateri închise într-o lentoare proprie.

Imaginea timpului oprit lasă impresia unui proces de resemnare.

De pe o poziţia neutră poetul înțelege timpul și analizează cu o mare profunzime lirică viaţa contemporană.

Deosebite aprecieri,

Sofi