Gară fantastică

[Corneliu Neagu]

La marginea uitării începe să apară
o umbră nevăzută venită din trecut
cu dorurile toate lăsate într-o gară
în seara fără miză de care m-am temut.
Te așteptam acolo pe-o bancă părăsită
adusă într-o noapte, pe un peron rebel,
cu trenul neuitării, de-o vajnică ursită
ce-și căuta în gară iubitul infidel.
Imi amintesc ursita, ea semăna cu tine,
deși părea mai tristă, privită din profil,
când cobora grăbită în gara fără șine
având pe chipul tandru un zâmbet inutil.
Ducea în spate banca croită din iluzii
în nopțile cu lună, pe malul unui râu,
de tristele himere născute din confuzii
ajunse-n apa rece adâncă pân-la brâu.
Erai și tu acolo cu hainele-aruncate
pe-o piatră răsturnată, căzută de pe mal,
te ridicai din apă mai plină de păcate,
sedusă de un faun sub unda unui val.
Plângeai, ieșind din apă, rănită de păcatul
rămas înfipt în trupul pe care l-am iubit,
iar eu, pe malul apei, eram precum soldatul,
pe crucea suferinței în taină răstignit.

[Corneliu Neagu]

O, Mihaela Suciu, am făcut armata după facultate, cu mulți ani în urmă, la o școală de ofițeri. Nu primeam comenzi aproape deloc, dar nici nu adresam comenzi altora. Coordonam o echipă de cercetare pentru a crea o armă defensivă care să oprească inamicul înainte de a trece frontiera. Nu am cunoștință despre ce ar putea să însemne GSoldat (de alttfel nu am fost soldat niciodată!)

[Mihaela Suciu]

În gara vieții, imaginație debordantă!

GSoldat... Cred că ştii comanda, nu? :)

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea mea, Ana Cîmpeanu!

[Ana Cîmpeanu]

Excelente versuri!

[Corneliu Neagu]

Ce rău îmi pare că v-am dezamăgit, Sofia Sincă!

Sofia Sincă: nu sunt prea convinsă de asta... de fapt nici dvs., cred, nu sunteți convins.

:))

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Gabriel Cristea !

[Gabriel Cristea]

Magistral!

[Sofia Sincă]

Versificație de poveste. Curgerea versurilor este lină ca apa unui râu liniștit, plictisit de viață, resemnat, care trăiește din amintiri.

Prozodie bună. Dar vetust, vetust.

Sofi