Elegie de supravieţuire

[Costel Zăgan]

Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
iar cu tine-mi fac veacul

Viaţa mi  s-a dus la dracu'
doar iubirea o sus-ţine
dacă-aude pitpalacul
sigur moare de ruşine

Doar iubirea mă susţine
când zic morţii adorato
însă mort îmi este bine
Vai Doamne am încurcat-o

Viaţa iar  s-a rupt în patru
ca o piesă zău  de teatru

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

[Ion Lazăr da Coza]

Poezie ce sugerează profunzime. Scrisă într-un ritm alert, te face să nu-i vezi hibele.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

      Ipoteze metamorfozate in concluzii si invers , asa cum este intreaga noastra viata. Toata pretuirea!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos. Și-mi place fiindcă o pot citi oricum, fără să-și piardă sensul ori logica.

[Sofia Sincă]

Poezia - izvor de rădăcini, fie de bucurie sau elegiac.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Elena Mititelu]

Oricum ai lua-o de sus în jos sau invers... am încurcat-o iar, Doamne! Frumos aşternut!

O părere - strofa I, versul 4  ............de azi cu tine îmi fac veacul.......... opt silabe