drumul acesta nu duce nicăieri

[Ana Ardeleanu]

impresiile şi concluziile desprinse ca nişte aşchii

de butucul experienţelor trăite

aprind focul cântă balade

iluziile rivale scot flinta şi împuşcă în zbor cocorii

le încălzeşti în pumn corpurile

aburii fierbinţi ai revoltei

îţi aşază pe umăr un şoim ce ţi-a adus vestea

greu de stabilit vârsta expeditorului

greu de pătruns cu sabia corpul mesagerului

protejat de paranteze celeste

inima e locul unde se întoarce ecoul

aici artistul îşi prepară culorile

pictează peretele transparent

prin care se vede raiul

şi fruntea îngerului auriu-reflexivă

versul care închide poemul

întinde mirul pe frunte

cei doritori vor trece ca o întâmplare

prin viaţa îngerului

croşetându-i sângele alb

cu firul veştilor nemuritoare

[Ana Ardeleanu]

Vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere, dle Valerian Bedrule, încântată!

[Ana Ardeleanu]

Valeria Merca, aceleaşi mulţumiri! Cu drag,

[Ana Ardeleanu]

M-aş bucura, Mihaela Suciu, dacă acest poem, ar aduce puţin "mir" pe fruntea celui ce o citeşte. Mulţumesc pentru lectură!

[Valeria Merca]

Mi-a plăcut și titlul, și poezia pe de-a-ntregul: admir doza substanțială de filosofie, pe care o atribui creațiilor tale.

Am citit cu admirație

[Mihaela Suciu]

Curiozitatea mă îndeamnă să verific. În final, am „mir pe frunte” iar în inimă se întoarce „ecoul”. Drag să revin!

[Ana Ardeleanu]

Mulţumesc de lectură, Sofia!

[Sofia Sincă]

Poem meditativo-eseistic asupra inoportunității din concluzii/impresii culese prea de timpuriu.

Desigur, fiecare cititor (referindu-ne la poezie sau proză) se simte liber în faţa textului să îşi imagineze, să filozofeze, după plăcere, să formuleze concluzii și să le transmită și celorlalți. Este în regulă, atâta timp cât nu lezează pe nimeni.
Dar cred că m-am cam îndepărtat de poemul, Anei Ardeleanu, care îndeamnă doar la lirismul din această idee.

în înalt - de ocolit astfel de asocieri. Nu știu cum poți zice, dar găsești tu.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi