De aniversare...

Cum veneai cu fulgii de nea din lună

(Se dedică acest prozopoem poetei GELA ENEA, de ziua ei)

Am visat azi-noapte (mai bine n-aș spune) că m-am dezbrăcat în prima zăpadă, în timp ce lupii tăiau elegii printre nămeți, iar eu susțineam sus și tare că poetul trebuie să fie o portavoce a vremurilor sale. Dar scriu versuri lungi pe buza prăpastiei până te vei trezi, lunaticule! „Mai ții minte, Emil, acum zece ani am fost în Grecia, pe Acropole…”. Mi-ai spus: „Suntem aproape de zei, dacă întinzi mâna, atingi vreunul!” Ne uitam, vrăjiți, cum dansa Zorba pe vârful Lycabetus sperând să salveze Grecia așa cum o făcuse Byron, odinioară. Dar, oare, chiar ar fi salvat-o? N-am fi căzut în cealaltă „încurcătură de minte”, a unui alt personaj, ce avea ceva, cu nişte ghete ghinioniste? Acordorul de piane Murkin, din schiţa „Ghetele”, de Cehov, avea tot motivul să dea toată vina pe „blestematul servitor” Semion? Eu ți-am spus: „Dacă nu dormi, ţi se poate tulbura mintea”. Așa m-am apucat de scris să-mi fac din cuvinte paltonul lui Rimbaud care să mă-nvelească în sensuri – cum și ne sugera, de altfel, bătrânul pescar al lui Hemingway. Nostradamus, făcea cimilituri din profeţiile sale, dar, E V Däniken, ia aminte cititorule, e cel mai! Am deschis cartea lui Däniken. Şi, ce am găsit (vă spun şi vouă): „Adam a văzut limpede cum ieşea fum dintre roţi când împreună cu Eva priveau înspăimântaţi acel car ce li se arătase pe cerul alcătuit de Dumnezeu”. Aşa e, d-le Däniken? Nu cumva te credeai maica Tereza? Acum aș fi stat de vorbă cu tine, cititorule, și tu trebuie să știi că în timp ce tricotam ciorapi de lână, mănuși pentru iernile viitoare, sufletul îmi sta pe o creangă de sorcovă ninsă și-n frigul acela un leagăn îmi era poezia care mă înălțase în Timp. Și-am plătit cu cântecu', de atunci (cum spune poetul), ca lupu' cu urletu' „orice lătrat”, fiindcă nu știi din ce parte vor sări la gâtul tău lupii; și înțeleg că ești al naibii de singur când îmi voi da foc în fața cortului tău de rege…

Așadar: cum veneai cu fulgii de nea din lună, eu mă tot uitam cum dansa Zorba pe munte, iar foamea de tine era un rug aprins și nu-mi aminteam ce mai visasem azi-noapte și de ce tu spuneai că poezia mă înalță un timp și o vreme va mai arde în altare smirna ideilor până când voi trece ca emirul lui Macedonski pe podul de aur…

La mulți ani!

Cântec șoptit

(De ziua Corinei Militaru: trimit ăst cântec viața să ți-o umple)

Ți-am tot promis o toamnă și-nc-o toamnă

Cu tot frunzișul pașilor pierduți,

Eu, umbra din poemul pe cai iuți

Să mâne-n vers suspinul mai spre iarnă.

Dar secerat ca spicul, într-o seară

Cu inima arzând în palma stângă

Înghețu-n mine a-nceput să strângă

Și m-am oprit la margini de hotară.

Absența ta mă urmărea din urmă

Și-un iz de smirnă tot cădea din ceruri

Acceptă tu, și-o dragoste prin geruri

Până voi strânge visele în turmă,

Să-ncing ca snopii ale mele tâmple

Și fruntea să mi-o prindă într-o salbă,

Căci beat de tine-n noaptea asta albă

Trimit ăst cântec viața să ți-o umple.

...Azi, zilele-mi sunt temple-ale iubirii

Cum nopțile mi-s vămi ale uimirii.

La mulți ani!

Notă: Poezia a fost publicată în Antologia „Simplitatea rostirii”, 2015.

Vizualizări: 198

Îmi place

Membri cărora le place: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Ianuarie 16, 2018 la 4:08pm: "Eu, umbra din poemul pe cai iuți,

Să mâne-n vers suspinul mai spre iarnă..."

"Cu inima arzând în palma stângă..."

Căci beat de tine-n noaptea asta albă..."

Superb! De fapt, ar trebui să cizez tot poemul, dar mai bine mă opresc aici! :-) Prozopoemul de început nu e mai puţin reuşit, o încântare pentru suflet! Felicitări sincere autorului şi la mulţi ani sărbătoritelor!

Comentariu publicat de Corina Militaru pe Ianuarie 15, 2018 la 6:49pm: O surpriză foarte plăcută! Mulțumesc din suflet! :) Mă bucur muult de acest dar și de urările primite. Abia aștept să revin aici! Vă îmbrațișez pe toți, prieteni dragi!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Ianuarie 15, 2018 la 1:20am: Mă bucur de aceste daruri, ca și cum le-aș fi primit eu.

Mulțumim, Tudor Cicu!

da Coza

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Ianuarie 14, 2018 la 10:34pm: superb!

La mulți ani, Gela! La mulți ani, Corina!

Domnule Cicu, cu admirație, mă-nclin !

Comentariu publicat de Enea Gela pe Ianuarie 14, 2018 la 10:16pm: Ianuarie are el și iarnă, dar are și poezie! Cum spui tu, Vasilisia!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Ianuarie 14, 2018 la 9:57pm: Cât de frumos! Felicitări, domnule Cicu!

Ce generoasă a fost ziua aceasta de 14 ianuarie! Ne-a dăruit două scriitoare de excepție. LA MULȚI ANI LUMINOȘI le doresc! Și multă inspirație!

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Ianuarie 14, 2018 la 9:43pm: Enea Gela: (așa e - n-am avut decât „Antologia Însemnelor...” drept inspirație - un an inspirat și cu împliniri și ție)

Comentariu publicat de Enea Gela pe Ianuarie 14, 2018 la 9:39pm: Ce surpriză! Nu m-aș fi așteptat... Vă mulțumesc! Uluitor melanjul din prozopoem, domnule Cicu!!!

Vă mulțumesc tuturor!!! Un an bun să aveți!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Ianuarie 14, 2018 la 8:31pm: La mulți ani, prietenelor noastre dragi!

De admirat gestul dvs.!

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Ianuarie 14, 2018 la 10:28am: Sensibilitatea poetului îmbrățișează liric două creatoare de frumos. Drag de gest! Ani luminoși tuturor!