Cum, Doamne?

Trăiau cândva pe un meleag de vis

Oameni ce se aveau ca fraţii;

Pădurile erau un paradis

Ce îmbrăcau frumos Carpaţii!

Erau vecini şi se-ajutau la greu

Chiar de erau de alte naţii,

Umăr la umăr ei au fost mereu,

Nu se gândeau la altercaţii!

Prin lupte sângele ei şi-au vărsat

Să-şi apere aceeaşi glie…

Nicicând pământul lor nu l-au lăsat

Să fie altora moşie!

Şi-au dus copiii la aceleaşi şcoli

Fără programe speciale

Şi au ajuns cu ei până la poli

Urcând pe culmi proverbiale.

E plin de bogăţii acest meleag

La care ochi hulpavi se-ndeamnă;

Deasupra flutură acelaşi steag,

Dar sunt şi unii ce condamnă.

Acolo unde alţii s-au jertfit

Au ajuns fraţii a se bate,

Iar unii nechemaţi îşi scot profit

Lăsând în urma lor doar cioate!

S-au împânzit în cele patru zări

Ai noştri oameni de credinţă

Şi se adună doar de sărbători

Să uite de-a lor suferinţă.

Au regăsit în vatră focul stins

Şi-un vraf de taxe după uşă;

Cu astea, Doamne, unii ne-au convins

Că sunt la fel ca o căpuşă.

Se răsucesc străbunii în mormânt

Când văd atâta răutate;

Doamne, cum de-ai lăsat pe-acest pământ

Să fie-atâta nedreptate?

Nu mai ajunge, Doamne, ăst pământ

Să îşi hrănească nesătuii!

Îndrumă-i dacă poţi cu un cuvânt

Să nu-şi mai oropsească puii!

Pe-aceste plaiuri pline de-al tău har,

Cum a fost, Doamne, cu putinţă?!

De ce atâtea urme de tâlhar?

De ce atâta umilinţă?

Vizualizări: 29

Îmi place

Membri cărora le place: 2

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de C.Titi Nechita pe Iulie 28, 2014 la 9:52am: Mulţumesc frumos de semn, d-na Vasilisia!

Comentariu publicat de C.Titi Nechita pe Iulie 28, 2014 la 9:52am: Mulţumesc de trecere, d-le Lazăr!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Iulie 28, 2014 la 1:21am: Dureros adevăr.

O revoltă în versuri, atât.

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 28, 2014 la 12:03am: O poezie socială, axată în cotidian... însă fără vână poetică, fără fior. Așadar, contrazicându-mă, spun că e doar un manifest versificat.

da Coza

Comentariu publicat de C.Titi Nechita pe Iulie 27, 2014 la 2:12pm: D-na Sofia, ca oricare cititor și d-stră aveți dreptul la opinie și nu vă voi contrazice în ceea ce afirmați.

Dar să fim oare așa de mult ancorați în prezentul ăsta care de distruge, încât să discreditam trecutul? Izul acesta vechi cum spuneți d-stră să fie oare așa de dăunător?

Mă întreb dacă nu ați fost pusă niciodata în situația de a vă pune aceeași întrebare de mai multe ori, ceea ce nu aș crede.

Repetiția din câte știu își are un rol bine definit și nu cred că ar trebui să vin eu aici să vă lămuresc ce rol are repetiția în rândurile de mai sus.

Cât despre valabilitate nu pot spune decât că ne convingem de aceasta în fiecare zi și fără a mai ieși din casă deoarece mass-media noastră are grija a ne îndoctrina cu vârf și îndesat.

Repet, aceste nelămurii nu vor să discrediteze opinia d-stră, sunt pur și simplu niște semne de întrebare.

Toată stima.

Comentariu publicat de C.Titi Nechita pe Iulie 27, 2014 la 1:34pm: D-na Ada Nemescu, mulțumesc frumos de prezență și felicitări!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 27, 2014 la 10:17am: Versificație revoltă asupra lucrurilor de fapt, ce se petrec în contemporan. Cu iz arhaic, cu scăpări de ritm și multe repetiții fără rost. E valabilă ca și după răscoala din 1907.

Sofy