Cu stele-n ochi

[DANIELA TIGER]

Cu stele-n ochi şi vise de fecioară,
Un anotimp încercănat se-arată
Prin picături de suflet, apoi, zboară
În univers, pe-o lună cam pătrată.

O lungă așteptare, dar în cântec,
Mă-nvăluie cu versuri călătoare,
Privesc din norii negri și îi spintec
Să simt destinul rezemat de soare.

Pe scara șubrezită, încă-o treaptă
Așteaptă, răbdătoare, să se rupă
În așchii surde, raiul se îndreaptă,
Încetișor, să beau din a lui cupă.

Tristețea o alung din valul morții,
Mă biciuie un gând, dar nu îmi pasă,
Aștern un pas pe vârfurile sorții
Și caut îndreptarul către casă.

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[DANIELA TIGER]

Mulțumesc frumos, Adelaide! 

[Valeria Merca]

''Tristețea o alung din valul morții,
Mă biciuie un gând, dar nu îmi pasă,
Aștern un pas pe vârfurile sorții
Și caut îndreptarul către casă.''

Semn de drag popas.

[DANIELA TIGER]

Doamna Sofi, aveți dreptate, am notat, am modificat, mulțumesc din suflet! 

[Sofia Sincă]

Poezia este construită pe o vagă antiteză. Destul de cuprinsă în mister și neputință. Speranța, dorul de bine se dovedește a fi alunecos. Se ivește, apoi pleacă. Dar vine ultima strofă cu optimism și cu locul feeric fiecăruia - casa.

Bine alcătuită prozodic cu excepția versului, În așchii surde, iar raiul se-ndreaptă, unde din motive de accent, schioapătă. Merge, În așchii surde, raiul se îndreaptă sau În așchii surde, raiul iar se-ndreaptă.

Am citit cu plăcere,

Sofy