alfabet

[Djamal mahmoud]

ferestre ferestre ferestre
șapte creioane colorate
și o gumă de șters
șapte ceruri și un curcubeu
șapte zile și un nume
clopotele bat
muezinii strigă
ierburile se apleacă
ferestrele scot un prelung dangăt
o apă dulce sărată tulbure limpede
caldă rece și curgătoare
un geamăt
o mamă născând în întuneric
un copil un soare
o lună și un pământ
șapte creioane
șapte zile
șapte ceruri
ferestre ferestre
ferestre și o singură tăcere...

[Ion Lazăr da Coza]

Dincolo de alfabet/viață, tăcerea...

Expresiv.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Apocalipsa 1 (8): „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era și cel ce vine.” - la aceste cuvinte m-am gândit citind poezia. Viața - ,,ferestre, ferestre, ferestre” ,,și o singură tăcere...” - moartea.

Frumos!

[Sofia Sincă]

Pe aceeași pedală apăs și eu: cifra șapte, care la noi însemnă mult, înseamnă cele șapte zile în care Dumnezeu a creeat lumea. De fapt în șase, că în a șaptea s-a odihnit.

Poemul construit cu multă dibăcie pe antiteze, pe alfabetul lumii de fapt, pe faptul că nimic nu este perfect, în orice există loc de perfecțiune. Ferestrele sunt deschiderea către lume a oricărei vietăți, indiferent de sex, rang sau culoare. Și mai reprezintă zgomotul sensibil duhovnicesc, de rugă și închinăciune. Respectiv, la islamici, atunci când sunt chemați la rugăciune. Am auzit și eu. E ceva măreț, mișcător, chiar dacă vine de pe bandă, nu de la muezini.

Deosebită apreciere,

Sofi

[Valeria Merca]

 Cifra 7 magică -  a perfecțiunii și desăvârșirii, de-a lungul istoriei și omenirii. O poezie fascinantă, pe această temă.

Am citit cu mare drag

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Temă familiară, regăsită și în Biblia noastră, care vorbește despre cum a creat Dumnezeu universul în șapte zile și despre nașterea trimisului Său pe Pământ. Minunat!