Iubire sărată

[gina zaharia]

De-ar  fi să merg șchiopătând să te aflu,

prin deșert ori păduri tropicale, prin viscol și cariere de piatră,

tot voi da de urmele tale,

scria în jurnalul unui soldat pierdut în tranșeele dorului,

cu furtuna mă voi lupta și în chingi

o voi strânge precum iubirea într-o plasă de fluturi;

niciodată nu vei ști că zilele mele fără tine au fost păsări de noapte

și străjeri ai viselor curajoase,

ți-am  făcut veșminte din florile fără timp

dar n-ai reușit să le porți,

ai fi devenit regină într-un regat de ceară!

Oh, iertare, iertare,

am alungat îngerii care veneau după scrisorile întârziate,

le-am rupt și re-am recompus din suspine și dor,

paznicii mei de suflet erau orbi cu toții,

mai bine așa, n-aș fi vrut să vadă cum îmi zăvorăsc inima

și te încui acolo,

nici cum flămânzesc la o masă goală.

 

Dragostea noastră e o piesă de șah, dacă lipsești tu

se îneacă în apa sărată

întreg jocul,

să nu te încăpățânezi să cosești trecutul,

lasă iarba să crească, să-ți acopere gleznele,

și nici să te ascunzi când bolovanii se rostogolesc

peste viile vinului nostru,

atunci,

ochi în ochi,

mână în mână,

vom deveni două întâmplări cardinale

care merg

necontenit

cu frontul în spate.

[Chris]

iubirea - o vesnica lupta a inimilor pentru supravietuire, dar, cand gasesti persoana potrivita lasi frontul in spate....

[carmen popescu]

”...să nu te încăpățânezi să cosești trecutul,

lasă iarba să crească, să-ți acopere gleznele...”o rostogolire a lui ”acum”, din trecut spre viitor.

[Vasilisia Lazăr]

Desăvârșit!

[Mihaela Popa]

o imaginaţie debordantă, un flux metaforic cum numai tu ştii să faci

admiraţie!

[gabriel cristea]

Finalul dă poeziei vastitate, o rupere de zbaterea trașeelor - regăsirea... Frumos!

[Valeria Merca]

Admirație, Gina!

[Sofia Sincă]

Din tolba unui soldat, scrisoare către iubită. Cât s-ar bucura și ea dacă ar primi un astfel de poem!...

Vâlvătaia iubirii amestecată cu clipe petrecute între viață și moarte.

Fermecător!

Sofi