Prețul luminii

[gina zaharia]

Uneori e bine să taci.

Atunci se aude pământul sfredelit de un cântec rănit,

gemând ca un prunc fără scutece.

Și mieii se aud întorcând primăvara

în laptele cucului!

 

Nu, nu ești singur!

Luna și-a făcut loc prin acoperișul de șindrilă

și nu știe încotro să apuce.

Pe amândoi ne-a iubit.

Ne-a țesut ștergare pentru a șterge roua

de pe fața zorilor

și nu ne-a trădat niciodată.

 

Nici când am trimis-o la culcare

n-a zis nimic.

A pășit ușor printre șoaptele noastre de dragoste,

s-a așezat cuminte pe cerul iubirii

și a pierdut o lacrimă.

 

Să nu mă întrebi de unde am perla din păr,

niciun negustor n-a îndrăznit

să se apropie,

ar fi orbit înainte de afla

că prețul luminii

vine din întuneric.

[gina zaharia]

Sofi, Gabriel, Valeria, Luminița, vă mulțumesc!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Superb, Gina! Admirație!

[Valeria Merca]

Superb, Gina! Așa cum numai tu știi să transmiți!

Admirație!

[gabriel cristea]

Ireal de frumos!...

[Sofia Sincă]

Îngemânarea dintre lumină şi întuneric naşte mirajul răvăşirilor. Un gând emotiv de primăvară, împrăştie parfum de noapte cu lună, prin adieri de vânt, ce smulge lacrima frumuseții.

Superb poem!

Sofi