Și eu am fost copil dragă Kitty
Dovada
N-am uitat să zâmbesc
de câte ori mă gândesc
la mama sau la tata La
copiii de pe strada mea
Cu care mă jucam de-a
hoții și hitleriștii
Mie îmi plăcea
mustața lui Hitler
Semăna c-un șoarece
care și-a uitat
originea
a(e)riană
Et in Auschwitz ego
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK
Adaugă un comentariu
Nu știam de acest joc, la mine erau vardiști hitleriștii. Frumos!
ce frumos... m-a amuzat partea cu mustata lui Hitler, scoate la iveala acea candoare a copilariei impletita cu maturitatea prin jocul de cuvinte din ultimul vers
Cât de frumos!
Seducător!
Legătura dintre suflet și suflete, mixare de simțăminte între gri și negru, cu o lacrimă invizibilă.
Și totuși acest fenomen Hitler a avut adepți, desigur scelerați ca și el, și au rămas multe elemente la modă după război: cizmele Birgăr, mustața lui, haine verzi tip, nu mai vorbim de mașina nemțească.
De asemeni, admirație.
Sofi
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE