Sunt angajatul sorţii

M-am înşeuat la jug,

Se-nvârt în juru-mi hoţii

De zile. Un' să fug?

De câte ori cu toţii

Nu ne-am trezit sub plug?

Ca angajaţi ai sorţii,

Ca înşeuaţi la jug...

Viţel în faţa porţii

Adeseori sunt rug,

M-aruncă-n jar netoţii

Şi-mi pun de gât un drug.

Sunt angajat al sorţii!

Bunul meu era o floare

avea cal şi-o vacă mare

şi un ochi de sticlă-avea

şi prin el lumea iubea

vedea-ntregul univers

sărbătoare-n care-a mers

cu grădina de zambile

să mă cumpere pe mine

Îi plăcea să mulgă vaca

îl iubea şi ea roşcata

o blajină cu ochi mari

şi cu ugerele tari

nu lovea-n găleata ei

dădea laptele cât trei

şi-nc-o cană mare lată

pentru-a bunului…

De ce să ucizi minunea din noi?

Suntem ziditori, clădim prin cuvânt!

De ce să zvâcneşti mereu cu noroi

Cu inima ta din trup de pământ?

Omătul din păr şi-obrazul ridat

Sunt file de cer! Arată-mi rotund

Inelul de foc, un câmp nepătat

Şi tacă-ţi rugini sub folii de grund!

Mai bine să-nhami caleaşca de mir

La ochiul de-azur cu mari înţelepţi!

Arată-mi smerit că nu eşti un zbir

Că ştii să asculţi, că ştii…

Mai vii din nou târziu, pierdut ca un zefir,

Ca o mângâiere-n mătasea tristei ploi

Să dezveleşti uşor zăpada albei foi,

Să îmi cerni în palme un roşu trandafir.



Plec iar înspre tine, prea devreme-i pasul,

Timidele clipiri sunt fluturi albaştri,

Sculpturile-s verzui, noi suntem pilaştri,

Cu neclintite limbi ne rescriem ceasul.



Dispar păduri din noi, calea e mai tristă

Doar o armonie-n roşul din petale

Mai aduce ploaie-n pleoapa…

Femeia... o sculptură de mătase,   

o vrajă cu surâs de catifea,           

o rază de speranţă în crevase,        .

o floare tremurând în palma ta.    

Femeia... cât mister în ochii ei,   

o fulguire, și mirarea te-a furat,    

o uiţi uşor, deși pe brațe vrei  

să te mai prindă iar cu un păcat.   

Femeie spui? Şi cu tăcere-a nins:           

candoare, poezie și-un pian,                 

te simţi ca…

Mă alint în bolul clipei cu parfumul de lămâi

de sub clopote subţiri când te strig să mai rămâi,

de sub umbra de lumină, şi-nfloresc în coasta ei,

a pădurii cu noiane de cosiţe şi de zmei.



Mă alint ca o topire de ninsori liliachii

peste limbile de soare când te strig şi nu mai vii,

peste arcul de mătase din privire aruncat

spre oceanul de cuvinte de pe cerul pastelat.



Mă alint într-o petală, în candide-mbobociri

pe sub…

E-o linişte în zarea-ndepărtată

c-aud magnoliile fremătând,

aud când li se tulbură în gând

uimita întrebare: niciodată!?

Solstiţii se îneacă rând pe rând,

splendoarea lunii zace suspendată

de noaptea cu secunda colorată

ce nu se va mai întâmpla nicicând.

E-o pace, e-o tăcere în orgolii

c-aud cum creşte iarba înspre cer

şi cum se tulbură sub pleoape norii,

şi cum le zboară visul efemer.

Aud cum…

Să nu răneşti o pasăre în zbor

cu spinii din cuvinte şi-amăgiri,

să nu-i crestezi pe aripi amintiri

orbite de noroi, şi praf, şi nor.

Să nu răneşti copacii-n înfloriri

cu pânza şi urzeala vorbelor,

să nu-i striveşti petale că îţi vor

lăsa un hău adânc pe sub priviri.

Să nu răneşti femeia-n fericiri

cu tristele copite în galop,

să nu îţi faci din ea un simplu scop

şi un tărâm de crude…

Sunt nava cu iluzii, perpetuez mistere,

Derivele sunt colţuri de lună în balans,

Gestionez angoase şi uneori himere

Pe val de clipă albă. Mai desenez un dans,

Mai flutur o eşarfă când sfoara de-ntuneric

Îmi strânge-n fălci obida plutirii în genunchi,

Pe cerul primăverii m-arunc în portul sferic

Şi-ascult în scoică timpul cum trece peste trunchi.

Tu vezi acolo norii, dar eu îmi văd mustirea

Dintre senin şi…

Atomii de iubire roiesc în univers

îşi caută salaş în leagănul de pâine

rostogoliţi în nimburi de cântec şi de vers

îl trag pe ieri în azi în calea către mâine



Ţâşnirile de muguri îmbracă dintr-un salt

cu sărutul veşnic un infinit senin

când ochii îşi deschid aţintiţi spre-nalt

şi ridică braţe de arbore divin



Privirea de mătase din primii doi stelari

descătuşază arii de simfonii albastre

şi caută spre calea cu…

Ne contopim cu suferinţi, durerea-n noi o tot primim,

nemulţumirii-i facem loc, ne îndreptăm spre ţintirim,

ne încuiem în cochilii şi ne hrănim cu neuitări,

ne numărăm pietrele-n sac şi ne-ngropăm în vechi frustrări.

Ne-ncununăm cu spini şi văi, adulmecăm gunoiul hâd,

veghem la starea de regat a stârvului sărac, bolând,

murim încet şi sigur, vai, urcăm în jos cu iadu-n sân

crucificaţi de ochii reci ai vreunui spirit mai…

Pe sub cărunte  stânci de nea peroanele florale dorm

Puţin piper la  rădăcini şi pleacă visele diform.

În sarea cupei  de lalea se-amestecă parfum de crin

Se cuibăreşte-ameţitor  în sânul ei un peregrin.

Trezitele suplicii  fac ravagii-n mistice dorinţi

Cu toată larma  de viori sculptează primăveri cuminţi.

S-or amăgi  nevinovat în ultimul decent largo

Şi pe un fir  de borangic s-or zbânţui-ntr-un allegro.

S-au copt …