Dedicare

[Elena Şerban]

Ne contopim cu suferinţi, durerea-n noi o tot primim,

nemulţumirii-i facem loc, ne îndreptăm spre ţintirim,

ne încuiem în cochilii şi ne hrănim cu neuitări,

ne numărăm pietrele-n sac şi ne-ngropăm în vechi frustrări.

Ne-ncununăm cu spini şi văi, adulmecăm gunoiul hâd,

veghem la starea de regat a stârvului sărac, bolând,

murim încet şi sigur, vai, urcăm în jos cu iadu-n sân

crucificaţi de ochii reci ai vreunui spirit mai păgân.

Suntem şi surzi şi orbi la tot ce Dumnezeu ne-a dăruit,

curtăm grădinile din rai şi n-avem timp pentru iubit,

ne balonăm cu linguşiri, trăim cu-n deget înspre tot,

privesc umil şi mai încerc, dar a-nţelege chiar nu pot.

Eu văd la orice pas un vis, un dor nemărginit şi pur,

eu văd noianele de flori în orice mlaştină şi-mi jur

că-n fiecare clipă simt şi mă-nvelesc în armonii,

iar lacrimile, dacă sunt, le plâng doar pentru bucurii.

O simfonie de culori, de înfloriri şi de rotiri,

o fluturare de izbânzi şi un ocean de fericiri

sunt orişiunde-n jurul tău, nu coborî în slăbiciuni

şi vreau să-ţi pui în zori de zi "pupila de privit minuni"!

[Elena Şerban]

Multumesc tuturor pentru semn si lectura!

[Elena Şerban]

Iolanda eu prefer nuntile de ciresi, botezuri florale si simfonii de culori. Dar m-am obisnuit sa intampin si cutremure, le tolerez pana la un moment. Multumesc de rabdare si semn! Nu-mi amintesc unde am vazut fotografia ta...