Cel fără auz 

a avut totdeauna urechile sănătoase

ca să își audă vociferările interioare 

Cel fără vorbe 

a cântat în mintea lui pe voci

pe care altcineva

nu le-ar putea imita vreodată

Nevăzătorul ți-a citit sufletul

mai repede 

decât l-ai citit tu pe al lui

Cel fără picioare

aleargă în imaginație 

când vrea să nu-și piardă timpul fără un țel

Cel lipsit de mâini

a învățat…

Cine-ți vindecă iubirea
De-adevăr și de minciună,
În eterna ei structură,
Are-n pasu-i mântuirea?

Crește-n urma lui uimirea
Și nu-ncearcă să o spună?
Cine-ți vindecă iubirea
De-adevăr și de minciună?

Într-o curgere nebună,
Stări inculcă amăgirea.
Ele voci și tu o strună
Care-ți mistuie plutirea.

Cine-ți vindecă iubirea?

Asociezi unor călătorii nume de oameni 

nume de localități de țări

de continente

nume de vânturi

Legi de gâtul lor pietre de moară

ca să aibă stabilitate la sol

și aștepți până încep strigările

Una câte una

amintirile se strecoară printre gratii

se agită pe marginea pervazului

cad în hăul introvertirilor ancestrale

dar se găsește un inițiat să înalțe din ele zmeie

chingi pentru aripile…

Iubite vine toamna A câta toamnă iară
Îmi cade coroniță de frunze peste tâmple
Și verdele de brumă ia geana mea și-o umple
Aici sunt eu acasă În curgerea stelară