sonet

Dezbracă-mă de vălul ce apasă,

Mândriei oarbe cere-i... resemnare.

De ce atâtea umbre, pe cărare, 

Îmi nourează-a cerului grimasă.

Aprinde focul stins în lampadare,

Așază-mi-te, ca atunci, la masă

Și ai să vezi cum de nimic nu-mi pasă,

Decât de-amurgul picurat în mare.

Îndură-te de toamnă, de durerea

Ce-mi mistuie copacul stors de vlagă,

Rămână răsădită-n noi părerea

Că…

că alunița corai (cum o definești tu)

poate să stârnească atâta vâlvă

mai ales că a trecut neobservată

era cea mai infimă pată

nimeni nu i-a dat

autorizație de funcționare

deși acum  văd bine

că s-a făcut stea-de-mare

insignă pe  piept

luminată de soare

este

semn de amor

moștenit de la tata de la mama

de la toate iubirile

în…

sonet

Când înadins  lumina se răsfiră,

Iar ochiul zăbovește a mirare,

Adulmeci oful risipit pe liră,

Încorsetat în semne de-ntrebare.

Semnezi  cu ziua vechiul armistițiu,

Melancolia-și face-n tine casă,

Dorința e mulată pe solstițiu,

Dar norul din privire nu o lasă.

Te-mbeți mocnit cu stropi de nemurire,

Sălcie, clipa nechemată curge,

O altă toamnă îți va da de știre

Că…