Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu

Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
şi de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul

Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă gata să zboare

Din ochiul lui Dumnezeu
taman în cuvântul meu

Costel Zăgan, CEZEISME II

Pa iubire îţi mai zic
dar nu ţi-am făcut nimic
însă tu m-ai vrut al tău
şi m-ai aruncat în hău

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

Sparg şi geamul acestei zile Să
eliberez lumina din pieptul meu
Noaptea lui Procust e fără mar
gini Cel mai fidel cititor tăcerea
mi-a făcut cărţile ferfeniţă Viitor
ul trebuie să rămână acasă Tu în
cotro Verdict poet

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Anatomia divină a Evei l-a scos pe Adam
din paradisul pierdut A urmat căderea în timp
Şi uite-aşa din cădere în cădere S-a trezit po
etul cu nepota Evei în braţe Şi pentru că nu se
pricepea la altceva A început s-o folosească
la scris Şi verb după verb femeia a ajuns indis
pensabilă Nimic nu se mai poate concepe fără
ea Nici infernul nici paradisul pierdut Aşa că
Poetul scrie iar Dumnezeu îi traduce rănile

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Nu pricep ce se întâmplă
cum te-ating abia respiri
mori cu degetul la tâmplă
într-un pat de trandafiri

Cum te-ating abia respiri
parcă eşti un fir de iarbă
primăvara din priviri
doar în verde mă întreabă

Parcă eşti un fir de iarbă
mori cu degetul la tâmplă
luna-i o fierbinte tablă
nu pricep ce se întâmplă

Cum te-ating abia respiri
printre stele trandafiri

Costel Zăgan, CEZEISME II

Mi-e dor de rănile tale
răni cu dedicaţie
ce instrumente mortale
am pentru operaţie

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

Ia-ţi Ardealul în spinare
ţară dragă şi ne du
muntele unde ne doare
însă cel mai tare tu

Ţară dragă nu te du
nicăieri nu-i ca acasă
doar acolo-i sufletul
de care în iad ne pasă

Nicăieri nu-i ca acasă
muntele unde ne doare
neamului de noi îi pasă
ia-ţi Ardealul în spinare

Ţară dragă nu te du
unde-a dus iapa mutu

Costel Zăgan, CEZEISME II

Onorată instanţă
şi dom` preşedinte
stanţă după stanţă
poetul ne minte

Dom` preşedinte
s-a depăşit măsura
scrie prea fierbinte
exact cu gura

A depăşit măsura
stanţă după stanţă
uitându-şi natura
onorată instanţă

Şi dom`preşedinte
delapidează cuvinte

Costel Zăgan, CEZEISME II

Bagă patul în viteză